Inchei ziua ramânând în aceeaşi zonă...îmi trece acum prin minte să mă refer la alt gen de sportiv : alergătorul de cursă lungă...oh, da, aparte categorie...dar poate altădată...acum nu am putere să fac asta şi cum aici pot sa fac doar ce vreau eu...se va face voia mea...despre alte discipline sportive...altădată...aşadar, schimb zona. :-)
Am un sentiment ciudat: am revenit la Timişoara dar nu simt cum că am trăit aici 2 ani. Nu, totul mi se pare atât de străin, de rece. Totuşi, cred că ar trebui să am ceva amintiri de aici dar, în afara faptului că, este oraşul în care s-au dărâmat multe mituri personale (a se înţelege, idealizări ale anumitor oameni)....nu e prea mult de spus...câteva plimbări prin împrejurimi...magnolii primăvara (fără a putea concura cu cele de la Oradea)...boema Piaţă a Unirii (unde berea Urquell are gustul ei)...citiuţa de chibrit locuită într-un minunat tandem...Stratan...Buziaş...Parcul Rozelor (dezolant de neângrijit, cel puţin anul trecut)...tupeul câştigat ca participant la trafic...)...sala de vis a vis (cu bandă, stepper şi mulţi muşchi)...mâini întinse doar pe jumătate...uşi trântite zgomotos (n.b. : un om intră în viaţa mea, pe uşa pe care eu o deschid şi iese tot pe aceea; e important însă dacă o închid frumos sau o trântesc)...şi muuuuultă oboseală: fizică, psihică, sufletească.
Ufff, bine că am plecat. :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu