...cu tot ce a însemnat şi continuă să însemne...
...m-am gândit sâmbătă la oamenii care DAU SENS vieţii mele şi nu numai...
...tot sâmbătă m-am întâlnit cu acel trecut care nu mai poate fi azi şi cu atât mai puţin mâine...a fost funny deoarece nu am mai fost de foarte mult timp într-o asemenea stare de "excitare corticală" şi de euforie...mi-a fost bine...după, e mai puţin bine dar, cum am învăţat, acum foarte mult timp, să îmi asum tot ceea ce sunt, a fost ceva deliberat, asumat şi neregretat...regret...nu prea regret mari lucruri, poate doar imposibilitatea de a mai reconstrui acel univers minunat, fără de care e doar pustiu...
...cred că fiecare dintre noi e lumină şi întuneric deopotrivă...alb şi negru...nu cred în cei care au pretenţia că sunt imaculaţi...adevărul e că, în ceea ce mă priveşte, interesant a fost să identific acea parte întunecată a mea, să îi cuprind întinderea, profunzimea şi să învăţ a o controla (mai am şi derapaje dar au devenit...controlate)...am învăţat să trăiesc cu asta şi surprinzător e că, tocmai această coborâre în întuneric m-a ajutat să mă cunosc cel mai bine şi m-a ajutat să îmi placă mai mult de mine...de ce ?...pentru că, prin contrast, e pusă cel mai bine în valoare LUMINA!!!
Aşadar sunt toate acestea şi încă vreo câteva...lumină, întuneric; înger, demon; frumos, urât; bun, rău; viaţă, moarte; bucurie, tristeţe; iubire, ură...fericire, absenţa ei (nu poate exista NEfericire, doar absenţa fericirii...care...n-a învăţat încă să-şi dea nume)...aşadar verbul cu care mă conjug este "a fi"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu