marți, 29 ianuarie 2008

Sensul "curat" al cuvintelor


Poate că primul post de acasă ar trebui să fie mai relaxat, mai soft, mai cu seamă că întreaga zi a respectat acest...cadru. A fost o zi în care am făcut...."paşi mari pentru....dar mici pentru mine"...sau deloc...uneori e nevoie, poate, să mai stai şi pe loc, mai ales atunci când "zodia" (cu sau fără ascendent benefic...:-)...) te recomandă drept...vezuviu...dar altceva îmi trece acum prin minte...sensul cuvintelor pe care le rostesc.

E important să ştiu şi să ştiţi că...am un mare respect pentru cuvinte, condiţie în care, nu îmi permit să le folosesc cu uşurinţă, cu atât mai puţin să le demonetizez, astel încât :

...atunci când spun "sunt obosită" este exact starea pe care o am...nu invoc această stare...nici măcar conjunctural...

...atunci când spun "sunt tristă" , nici chiar muşchii faciali nu-mi mai sunt alături...şi se vede (pe bune)...şi se (foarte) simte...pentru cei ce nu pun empatia pe seama unei conjuncturi temporale...

...atunci când spun "mă simt singură", înseamnă că nici toată omenirea alături, nu ar putea să anihileze pustiul din suflet...

însă...şi...

...atunci când spun "sunt fericită"...aripile pot fi cu uşurinţă văzute (chiar şi cu ochiul liber, mai ales pentru...cei ce ştiu...să vadă)...

...atunci când spun "sunt bucuroasă...să te aud...să te văd...să te am alături"...înseamnă că vibraţia este reală, nesimulată şi fără nici un fel de conotaţie măruntă...

...atunci când spun "mă simt minunat", nu mai există vreo greutate, nici pentru trup, nici pentru suflet...

iar...

...atunci când spun " iubesc" , acesta este sentimentul pe care îl am şi, spre deosebire de tot ce am însemnat înainte...după...nu-mi mai permit luxul de a mă juca nici cu acest cuvânt deoarece sunt mulţi cei cărora nu le-am spus-o suficient iar altora niciodată...iar pentru cei care încă mai sunt, semnificaţia este reală şi imaculată...şi aşa rămâne...
Da, acestea sunt ...CUVINTELE...simple sau pretenţioase...ele mă ajută cel mai bine (alături de muzică) să exprim ceea ce sunt...e mult, e puţin, e...lizibil sau (i)lizibil...cred că depinde de fiecare receptor dar...cei care îmi sunt mie dragi, le accesează fără probleme majore. :-)))...şi ...cel mai important, le delimitează de clişeu !

Iar acum, pentru a mai atenua un pic greutatea enunţurilor de mai sus, voi apela la iubirea mea dintotdeauna, MUZICA, mai precis la o piesă foarte dragă mie!
Din păcate nu pot posta interpretarea ce îi conferă calitatea menţionată, însă şi cea care se va face auzită, poate conduce spre ceea ce tocmai încerc să exprim :-)))


francesco napoli - balla


Niciun comentariu: