Cam aşa s-ar rezuma ziua de azi, nu şi munca de azi din birou, care, însă, nu înseamnă tot ce am făcut în această zi...am mai avut plăcerea de a vizita oficiul de cadastru din mureş, ocazie cu care am admirat curcubeul de culori de pe faţa FeteiCuOchiDeMătase, la auzul apelativului "domnişoară"într-un context cât se poate de idiot...şi vine continuarea: "domnul spune că pe cerere nu scrie ce doriţi"...acesta fiind motivul pt. care nu era gata CF-ul (n.b.-cerere completată de FataCuOchiDeMătase)...şi revenim cuminţi după o oră (oră în care am patinat printre rafturile unui supermarket în încercarea de a prinde măcar mişcarea şi ...preţul, că ideea o prindem demult)...doamna merge să vadă dacă domnul a învăţat , între timp, să citească (se convinge că…DA)....şi ne înmânează sictirită mult dorita hârtiuţă, fără a ne ura o zi bună în continuare...că au şi ei decenţa lor, ce naiba ?!
Revin la birou din dorinţa arzătoare de a mai povesti cu PV pe diverse teme, cum ar fi ..care e mai tare…în clanţă, în muşchi, în retorică, în penibil (că la limbi străine îl iau, claaaar…:-((…)…şi sfârşesc cu absenţa unui răspuns coerent (partea mea) la întrebarea colegei : “download-ezi ceva, că mi se descarcă foarte greu paginile cu statistici de la institutul naţional de statistică”…sau tsatsistică…nu reţin exact …onomatopeea…că tocmai am fost…La Grecu !!!...şi le cam încurc (din neFERIcire, nu de tot...că mi-ar fi mai uşor fără permanenta prezenţă a logicului, spaimei penibilului şi bunului simţ, alături)
Aşa cum puteţi deduce, nu experienţa de serviciu e cea relevantă, azi…ohhh, nu…experienţa marcantă a fost ..La Grecu…mamăăăăă ce desfăşurare de forţe…încep să am o reprezentare cât mai reala a fenomenului numit “Grecu’ …de fapt, cred că a contat , foarte mult, “filiera” prin care am ajuns la Grecu…”Grecu meu la fel de grec, mult par la vedere, nebarberit, se misca in ritmuri natale si respectos ma saluta asa cum stie el "tzalut, puiu sau porc, tzatziki, tzeapa, fara tzeapa, de toate?"....ei bine, pe noi ne-a întrebat în cea mai neaoşă lb. română : “cu ceapă sau fără ceapă”, fapt care i-a diminuat într-o oarecare măsură farmecul personal…fără a anula meritul “de legendă în devenire” sau voluptatea cu care m-am înfruptat din păpică...a fost genial La Grecu!...m-am simţit ca acum...muuuuulţi ani, la marea, mai neagră ca acum, când etalam turcului de la Costineşti, preferinţele într-ale ghirosului şi ani mult mai puţini şi mai fericiţi...n-am mai mâncat lipie grecească de f.f.f.f.f.f.f mulţi ani şi poate nu voi mai mânca în grabă (că n-am cu cine, probabil) dar cea de azi a echivalat cu ...ceva ce nu pot pronunţa în scris :-)...m-am simţit ca Alice în ţara minunilor iar FataCuOchiDeMătase mi-a ţinut isonul...e-adevărat că nobilimea a lipsit (fizic) dar am încercat să ne descurcăm în baza indiciilor (adică eu, că Fata ştia despre ce e vorba şi asista cu oarecare condescendenţă la efuziunile mele şi la reacţiile postorgasmice)...minunata experienţă (cred că Fata nu a înţeles exact cărui fapt se datorează "efervescenţa" mea, motiv pt. care o asigur că are cauze într-un trecut mult prea îndepărtat pentru a merita menţionat, cu toate că a fost declanşat de un prezent mult prea apropiat pentru a putea fi identificat corect)...offf, iar ajung să fiu mult prea alambicată, chiar şi pentru mine. Am zis eu că Salonul nr. 9 îmi este cel mai aproape...nu lumea în care trăiesc, chiar dacă începe să aibă un farmec aparte şi unic....de care, cu greu, mă mai pot despărţi.
Ce ironică e viaţa asta ! Şi ce greu fac uneori faţă acestei ironii! Adică, construieşti ziduri, în speranţa că poţi afla, la un moment dat, puţină linişte, dar, nu, curva asta de viaţă te readuce în real, îţi redeschide porţi şi te îndeamnă să le calci pragul, după care...mai vezi cum scoţi pârleala, e problema ta, proprie şi personală...minunat! Am crescut mare, deci trebuie să mă descurc, nu ?! C---T!!!
Zorba Grecul-Mikis Theodorakis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu