duminică, 4 ianuarie 2009

Crazy, me...


Vorbeam azi cu Ţuchi, om drag sufletului meu şi...aşa cum se întâmplă de obicei, a reuşit să mă readucă într-un Timp Frumos, petrecut la Oradea...oraş, de asemenea, drag mie...amintindu-mi de o întâmplare „dementă”, de pe vremea când eram, nu doar neliniştită :-), ci şi...tânără „rău” :-)...şi „nebună”, direct proporţional...
Ni se pusese recent „pata” pe un rapsod în mare vogă la acea vreme, Aurel Tămaş, care...pe lângă Viaţă trecătoare (melodie de care mă leagă altă amintire dementă rău, asupra căreia o sa revin, poate)...avea şi o melodie numită Mândruţă cu ochi căprui...
Cu menţiunea că, la acea vreme, arhiva mea muzicală era compusă doar din casete audio, este evident că am pornit în căutarea casetei ce conţinea acea melodie. Ok...ajungem la stand şi...cum nu ştiam exact cum se numeşte melodia, am întrebat „omu’ cu casete", dacă are acea melodie...evident că omu’ asculta Pink Floyd, nu Aurel Tămaş, motiv pt. care, văzând că, habar n-are despre ce vorbesc, am început să fredonez melodia "mult dorită"...:-))))....no, faţa acelui om merita văzută...era o atât de mare perplexitate afişată pe faţa lui, încât, ce ne rămânea decât să, începem a râde în hohote...omu’ se mai uită odată atent la noi...vede, cred, că nimic nu ne recomandă drept nişte persoane scăpate de la nr. 9 şi...hotărând să „ne mai acorde o şansă”...mă întreabă, politicos : „Pentru bunica doriţi această casetă, nu-i aşa?”...întrebare ce a primit răspuns prompt : „Oh, nu, bunica ascultă, Pink Floyd, ca şi dumneavoastră, pt. mine e caseta.” Ei bine, în acel moment cred că şi-a dat seama că şansa nu trebuia acordată ci că, ar fi fost mai bine să meargă pe impresia dintâi :-)))...totuşi...ceva l-a determinat să mă invite să văd conţinutul casetelor pe care le avea (prudenţă, cred că se cheamă), ocazie cu care, am descoperit ceea ce mă interesa...am achiziţionat caseta şi i-am recomandat să o pună mai „la vedere” deoarece asta i-ar spori serios, nivelul vânzărilor.
A zâmbit condescendent (există deja subsol pt. acest cuvânt...:-))...) şi...am vaga impresie că, în acel moment, mulţumea Bunului Dumnezeu că, a scăpat de „nebună”...:-)))
„Nebuna” a mulţumit şi ea...şi pt. că „doza” a rămas în procente considerabile la nivelul mansardei ei personale...o postează aici...cu toată nostalgia unui Timp Minunat !!!
 

Aurel Tamas Mandruta cu ochi caprui


Niciun comentariu: