Nu ştiu...simt că nu mai are nici o noimă...Spuma asta...habar n-am „de ce ?”..dar…chiar nu mai am inspiraţie deloc în ultima vreme...poate şi datorită faptului că...prea multa „mizerie” din cotidian, m-a determinat să mă detaşez „uşor” de el...nici măcar ironia în raport cu asta, nu mai funcţionează...ori, întotdeauna, m-am rugat ca „umorul” sa il pierd în ultimul rând (fără a face nici o analogie între umor şi ironie) !!! Poate nici nu e vorba, de fapt, despre umor aici?!...Poate e vorba doar de a dori să trăieşti frumos sau urât...habar n-am...şi de a nu lua „în râs” nimic din ceea ţi se pare esenţial..chiar dacă altora, nu li se pare...nici esenţial, nici important...poate e doar vorba de a vedea lumea „altfel”...
Ştiu că nu e blazare deoarece sunt prea „nebună” pt. asta...”nebună de a trăi, aşa cum înţeleg eu aceasta noţiune, adică, frumos şi ...mai ales...adevărat”....poate e doar o inapetenţă pt. ceea ce nu mă „satisface” în nici un fel. Problema e la mine...ştiu asta...dar...din ce în ce mai des, constat că, nimic din „regulile” unei „vieţi” , aşa cum o înţeleg eu, nu mai poate funcţiona.Totul mi se pare aberant, întors cu „susul în jos”...şi...nu vreau să trăiesc într-o astfel de lume...nu, categoric, NU !!!
Doar că, paradoxal, nu reuşesc nici să „creez” climatul propice...al unei LUMI, aşa cum o „văd” eu...cred că am obosit uşor, să-i tot fac să înţeleagă pe cei din jurul meu că, existe si REPERE valabile în lume asta...nu totul este „praf în ochi”...că există încă...puţini, e-adevarat...şi oameni care nu se conduc după regulile impuse de o situaţie conjuncturală, ci, chiar au coloană vertebrală...şi...chiar nu renunţă la ESENŢĂ!!! Şi chiar îşi asumă ceea ce sunt, ceea ce fac, ceea ce spun, ceea ce susţin, ceea ce „practică”. Chiar îşi asumă sinceritatea, adevărul, valoarea, iubirea...
Trăim într-un iureş care, nu face altceva decât să, ne împiedice să funcţionăm normal şi sănătos...care ne împiedică, în primul rând, să fim sinceri cu noi înşine...urmând a extrapola acest lucru şi la „exterior”...
Ne-am îmbolnăvit cu toţii de „demenţa” acestor vremuri !!! Chiar nu mai reuşim să decantăm.Chiar nu mai reuşim să ne păstrăm verticalitatea şi profunzimea. Chiar nu mai reuşim să deosebim...adevărul de minciună, frumuseţea de urât, profunzimea de superficialitate, competenţa de diletantism...
Dacă urăsc ceva la naţia asta din care fac parte, e miştocăreala...caterinca...totul în jur e doar miştocăreală şi caterincă...O URĂSC !!!
Urâtul şi miştocăreala e la tot pasul...iar unii simt nevoia să o şi perpetueze...să o şi „împărtăşeasca”...ei bine, eu NU !
Am încercat să mă aplec mai mult asupra relaţiilor mele cu oamenii pe care îi îndrăgesc şi îi respect...dar...asta înseamnă a trăi total rupt de realitate...într-un glob de sticlă...la fel de nesănătos ca şi „exteriorul”...e frumos...e bine...e „călduţ” (dar...când, oare...vreodată...mi-a plăcut mie această „noţiune”...ooo...niciodată) dar... e doar o parte a „realităţii”...un univers „artificial”...tocmai pt. că e ...ca o „enclavă” în REAL.
Şi atunci...care e calea ?! Unde e echilibrul ce trebuie găsit în tot, în toate, în toţi…cei care…se intersectează, la un moment dat cu…Spuma…
Dar…poate tocmai în faptul că…ÎNCĂ…îmi pun întrebări…e soluţia…???...
Speram ca…măcar în sufletele celor de lângă mine să găseasca “ecou”, mesajul Epistolei I către Corinteni a Sf. Apostol Pavel (cap.13)...pt. ca…pas cu pas…om cu om…suflet cu suflet…să poate fi reclădită ESENŢA… chiar dacă asta nu reprezintă, de fapt, decât o “picătură în ocean”…dar…ar salva noţiunea de …SPERANŢĂ !!! În cazul unora, am reuşit...în cazul altora...nu ştiu...deoarece există încă, mult balast ce trebuie deversat...iar unii...fie nu pot, fie nu vor, fie nu ştiu să facă asta...fie, nici măcar nu realizează că ...doar vieţuiesc...nu TRĂIESC !
Poate că...atâta timp cât îmi pun întrebări...nu e chiar totul zadarnic...deşi...uite...în acest moment chiar reuşesc să definesc sentimentul pe care îl am...acela al inutilităţii...al zădărniciei...al zădărniciei oricărui demers...pt. că, am senzaţia că, e sortit a priori...eşecului...
Dar...cum spuneam...la mine e problema...şi „vina”...şi tot ceea ce mă poate determina să îmi pun asemenea întrebări...la mine trebuie să „lucrez”...poate...SIGUR !!!
Promit să „mă fac mare”...cândva...dacă, nu...ACUM şi AICI...poate...într-o altă LUME...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu