...deoarece "ele" mă ajută, atât de uşor, să exprim...să mă exprim (nefiind, niciodată golite de sens, nefiind niciodată "gratuite")...ele şi...muzica...
Dacă am învăţat ceva în toţi aceşti ani, e să "recunosc", relativ uşor, "împachetările frumoase”...”poveştile frumoase” ce ţin de „impresia artistica”...sau...nu, neapărat...chiar dacă, tuturor ne place să auzim "ceea ce vrem să auzim" şi chiar reacţionăm „în consecinţă”...gustul amar se face repede simţit şi...e posibil să, nu mai poată fi înlăturat, indiferent de diligenţele depuse ulterior de conlocutori...asta...deoarece nu există consecvenţă nici măcar în cazul unei asemenea „manopere”...dacă tot „sunt” duplicitari, mercantili...măcar să fie consecvenţi cu ei înşişi....unii sunt...alţii pot fi dar nu vor sau nu-i interesează nici măcar salvarea „acestei” aparenţe...trist pentru ei, din toate punctele de vedere !
Ceea ce am menţionat până acum e valabil pe toate planurile.
Oricum, în cazul meu, încrederea se câştigă şi se păstrează greu...dar odată câştigată, greu poate fi clintită, necesare fiind „greşeli” flagrante şi (eventual) repetate...odată pierdută, însă...e... forever !
Prefer, insă, SĂ AM ÎNCREDERE ÎN OAMENI. Acord fiecăruia prezumţia de corectitudine şi sinceritate, deoarece, atâta timp cât eu asta ofer, nu văd de ce nu ar beneficia de acelaşi lucru şi „cel” din faţa mea.
Nu, nu trebuie să înţelegeţi că, în acest moment, aş avea „probleme de încredere”...nu...nu am astfel de probleme deoarece nu „îmi fac astfel de probleme”...oricum...noi, oamenii, nu cred că existăm pentru a ne „pedepsi”, „înşela” unii pe alţii...pentru a ne face rău...de ce să faci rău când e atât de simplu să faci bine (sau, măcar, să te abţii de la vreo „acţiune” atunci când nu o poţi „încadra” corect)...energie consumată de pomană.
Şi nu mă interesează nici „eventualele aprecieri”...nu...mă interesează doar ca eu să mă pot păstra „aşa cum sunt”...este adevărat că, atunci când există „ecou” în cei din jurul meu, asta îmi bucură enorm sufletul, dar...nu cred că e cazul să „dramatizez” prea mult la acest capitol.
Şi....am mai învăţat o regulă de bază : să nu încerci să schimbi pe nimeni...dacă poţi să-l accepţi aşa cum e ...bine...dacă, nu...atunci...treci mai departe...
Asta fac...
Proconsul - Nu plange
Dacă am învăţat ceva în toţi aceşti ani, e să "recunosc", relativ uşor, "împachetările frumoase”...”poveştile frumoase” ce ţin de „impresia artistica”...sau...nu, neapărat...chiar dacă, tuturor ne place să auzim "ceea ce vrem să auzim" şi chiar reacţionăm „în consecinţă”...gustul amar se face repede simţit şi...e posibil să, nu mai poată fi înlăturat, indiferent de diligenţele depuse ulterior de conlocutori...asta...deoarece nu există consecvenţă nici măcar în cazul unei asemenea „manopere”...dacă tot „sunt” duplicitari, mercantili...măcar să fie consecvenţi cu ei înşişi....unii sunt...alţii pot fi dar nu vor sau nu-i interesează nici măcar salvarea „acestei” aparenţe...trist pentru ei, din toate punctele de vedere !
Ceea ce am menţionat până acum e valabil pe toate planurile.
Oricum, în cazul meu, încrederea se câştigă şi se păstrează greu...dar odată câştigată, greu poate fi clintită, necesare fiind „greşeli” flagrante şi (eventual) repetate...odată pierdută, însă...e... forever !
Prefer, insă, SĂ AM ÎNCREDERE ÎN OAMENI. Acord fiecăruia prezumţia de corectitudine şi sinceritate, deoarece, atâta timp cât eu asta ofer, nu văd de ce nu ar beneficia de acelaşi lucru şi „cel” din faţa mea.
Nu, nu trebuie să înţelegeţi că, în acest moment, aş avea „probleme de încredere”...nu...nu am astfel de probleme deoarece nu „îmi fac astfel de probleme”...oricum...noi, oamenii, nu cred că existăm pentru a ne „pedepsi”, „înşela” unii pe alţii...pentru a ne face rău...de ce să faci rău când e atât de simplu să faci bine (sau, măcar, să te abţii de la vreo „acţiune” atunci când nu o poţi „încadra” corect)...energie consumată de pomană.
Şi nu mă interesează nici „eventualele aprecieri”...nu...mă interesează doar ca eu să mă pot păstra „aşa cum sunt”...este adevărat că, atunci când există „ecou” în cei din jurul meu, asta îmi bucură enorm sufletul, dar...nu cred că e cazul să „dramatizez” prea mult la acest capitol.
Şi....am mai învăţat o regulă de bază : să nu încerci să schimbi pe nimeni...dacă poţi să-l accepţi aşa cum e ...bine...dacă, nu...atunci...treci mai departe...
Asta fac...
Proconsul - Nu plange
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu