In ce ma priveste, nu imi place sa fiu pusa in fata unor astfel de lucruri si, implicit, a responsabilitatii care le insoteste si care, cel mai adesea, se transforma in vinovatie. Prefer sa ma sustrag cu discretie decat sa fiu pusa sa aleg intre A si B.
Mai mult de atat, chiar ajung sa ma ascund. I’m getting away with it. Intr-un fel sau altul, lucrurile se rezolva de la sine. Imi spun ca lumea e o sfera, asadar e perfecta prin definitie. Ne ramane sa o contemplam pentru a ne simti, la final, parte din ea. Nu trebuie sa fortam mana destinului prin decizii care ne amarasc.
Insa, nu e mereu atat de simplu. Nu?
Uneori, TREBUIE sa decizi. Intre oameni. Intre lucrurile de care ai parte. Intre gesturi pe care le faci vis a vis de ceilalti. Intre cuvintele pe care le rostesti sau nu.
Iar cand deciziile tale ii ranesc pe altii e cel mai greu. Si cum judeci in astfel de situatii? Cu mintea sau cu sufletul? Oricate sfaturi ti-ar fi oferite de mintile luminate care te inconjoara, nimic nu ti se pare suficient de rational. Te infranezi de la a mai da detalii prietenilor despre situatia in care te afli. Iti iei haina in graba si iesi la o plimbare chiar si la miez de noapte pentru a-ti limpezi mintea. Sau pentru a-ti scoate din gand ceea ce vrei, de fapt, sa faci in definitiv si stii ca nu e tocmai bine. Fie ca o stii acum sau ca vei ajunge sa constientizezi asta mai tarziu. Intr-un viitor nu foarte indepartat, regretele apasa teribil pe umerii nostri. Noptile se albesc. Inimile bat a gol. Cum ar fi fost daca…?
Sunt, totusi, un caz fericit. Pe langa decizii cu iz sentimental care mi-au lasat cateva nopti nedormite si mi-au incarcat factura telefonica, alegerile mele pe care le-am facut s-au incadrat in tiparele standard ale societatii din care fac parte, iar pilonii vietii mele sunt destul de stabili. Ca o ironie a sortii, acum imi pare rau ca alegerea facultatii a fost cu totul lipsita de drama pentru adolescenta Ioana. Mi-ar fi placut mai multa aventura.
Insa, iesind din coltul meu plictisitor, mi-a fost dat sa asist la luarea unor decizii care au schimbat cu totul vietile unor oameni. Mereu m-am gandit la cum as fi procedat daca ar fi trebuit sa donez unui rinichi pentru a salva viata unei rude, sa renunt la cele lumesti in favoarea vietii monahale, sa avortez, sa pastrez o sarcina si sa nasc la 16 ani, sa nu ma inscriu la facultate pentru a pleca la munca in strainatate, sa aleg sa imi petrec viata alaturi de un om care sufera de o boala incurabila, sa fug de acasa si nimeni nu sa nu mai stie de mine ani de zile, sa ma apar de o persoana care ma agreseaza lovindu-l mortal, sa renunt la procesul impotriva violatorilor mei pentru ca justitia nu imi da nicio sansa, sa ma intorc in orasul natal dupa studii, desi as fi beneficiat de o bursa de studii partiala la o universitate de top, sa iau apararea unei fete batuta in strada de iubitul interlop, sa adopt copilul unui prieten care a sfarsit intr-un accident de masina.
Unii dintre acesti oameni si-au gasit resemnarea, in timp ce altii lupta in fiecare zi cu deciziile luate.
Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o TU?"
(Sursa: www.avocatnet.ro - 15 Ianuarie 2011 Ioana Vlad )
Mai mult de atat, chiar ajung sa ma ascund. I’m getting away with it. Intr-un fel sau altul, lucrurile se rezolva de la sine. Imi spun ca lumea e o sfera, asadar e perfecta prin definitie. Ne ramane sa o contemplam pentru a ne simti, la final, parte din ea. Nu trebuie sa fortam mana destinului prin decizii care ne amarasc.
Insa, nu e mereu atat de simplu. Nu?
Uneori, TREBUIE sa decizi. Intre oameni. Intre lucrurile de care ai parte. Intre gesturi pe care le faci vis a vis de ceilalti. Intre cuvintele pe care le rostesti sau nu.
Iar cand deciziile tale ii ranesc pe altii e cel mai greu. Si cum judeci in astfel de situatii? Cu mintea sau cu sufletul? Oricate sfaturi ti-ar fi oferite de mintile luminate care te inconjoara, nimic nu ti se pare suficient de rational. Te infranezi de la a mai da detalii prietenilor despre situatia in care te afli. Iti iei haina in graba si iesi la o plimbare chiar si la miez de noapte pentru a-ti limpezi mintea. Sau pentru a-ti scoate din gand ceea ce vrei, de fapt, sa faci in definitiv si stii ca nu e tocmai bine. Fie ca o stii acum sau ca vei ajunge sa constientizezi asta mai tarziu. Intr-un viitor nu foarte indepartat, regretele apasa teribil pe umerii nostri. Noptile se albesc. Inimile bat a gol. Cum ar fi fost daca…?
Sunt, totusi, un caz fericit. Pe langa decizii cu iz sentimental care mi-au lasat cateva nopti nedormite si mi-au incarcat factura telefonica, alegerile mele pe care le-am facut s-au incadrat in tiparele standard ale societatii din care fac parte, iar pilonii vietii mele sunt destul de stabili. Ca o ironie a sortii, acum imi pare rau ca alegerea facultatii a fost cu totul lipsita de drama pentru adolescenta Ioana. Mi-ar fi placut mai multa aventura.
Insa, iesind din coltul meu plictisitor, mi-a fost dat sa asist la luarea unor decizii care au schimbat cu totul vietile unor oameni. Mereu m-am gandit la cum as fi procedat daca ar fi trebuit sa donez unui rinichi pentru a salva viata unei rude, sa renunt la cele lumesti in favoarea vietii monahale, sa avortez, sa pastrez o sarcina si sa nasc la 16 ani, sa nu ma inscriu la facultate pentru a pleca la munca in strainatate, sa aleg sa imi petrec viata alaturi de un om care sufera de o boala incurabila, sa fug de acasa si nimeni nu sa nu mai stie de mine ani de zile, sa ma apar de o persoana care ma agreseaza lovindu-l mortal, sa renunt la procesul impotriva violatorilor mei pentru ca justitia nu imi da nicio sansa, sa ma intorc in orasul natal dupa studii, desi as fi beneficiat de o bursa de studii partiala la o universitate de top, sa iau apararea unei fete batuta in strada de iubitul interlop, sa adopt copilul unui prieten care a sfarsit intr-un accident de masina.
Unii dintre acesti oameni si-au gasit resemnarea, in timp ce altii lupta in fiecare zi cu deciziile luate.
Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o TU?"
(Sursa: www.avocatnet.ro - 15 Ianuarie 2011 Ioana Vlad )
DMITRI SHOSTAKOVICH - Waltz, 2(from Jazz Suite)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu