<"Descrie-te in cinci cuvinte." Asa suna, probabil, cel mai dificil task pe care il ai de indeplinit la un interviu. Niciodata nu gasesti cuvintele potrivite care sa spuna celorlalti cum esti. In plus, nu ai certitudinea ca ceea ce ai alege sa spui despre tine coincide cu acea prima impresie pe care ai facut-o intervievatorului. In viata de zi cu zi, lucrurile nu difera prea mult. Toti purtam etichetele puse de altii fara a avea curaj sa le dezlipim si sa le inlocuim cu ale noastre, cele reale. Ne este teama de cum suntem, de cum am facut fata experientei, de cum am ajuns. Sa ne descriem sincer prin intermediul catorva cuvinte ar insemna sa ne infruntam pe noi insine. Prieteni de-o viata, iubiti de-o noapte, parinti, colegi, chiar si necunoscuti de care ne lovim la supermarket ne atribuie diverse adjective sau ne incadreaza in categorii care nu se potrivesc sub nicio forma firii noastre. Auzim despre noi ca suntem fie superificiali, fie dependenti de ceva (de la ciocolata, la oameni), fie rautaciosi, orgoliosi, hipersensibili, delasatori, egoisti, naivi, plictisiti, agitati, nepasatori sau infumurati. Lista e nesfarsita. Ne primim caracterizarea fara argumente si analize suplimentare, iar, pana la urma, defensiva ne inhiba. Sa nu fii inteles devine frustrant, chiar insultator in anumite circumstante. Te priveaza de liberatea de a fi sincer in legaturile cu ceilalti si – mai ales – in relatia cu tine insuti. Cel pe care-l privesti in oglinda ajunge sa-ti fie strain. Esti incapabil sa-i denunti caracterul cand lumea din jur l-a integrat deja in ansamblul ei, lasandu-TE pe margine. Nu ne cerem dreptul la replica decat rar. La mijloc sunt aceleasi temeri de a fi pus fata in fata cu etichetele ce ti-au fost atribuite. Strainul din oglinda pare mai puternic decat esti tu, mai impunator. Are deja un statut in ochii celorlalti. Si ti-e frica de el. Eviti o infruntare gandindu-te ca disputele din astfel de motive nu au vreun rost. Excluzi faptul ca, de cele mai multe ori, caracterizarile altora se sedimenteaza in jurul nostru, devenind o parte din temelia a ceea ce suntem. Ne identificam cu portretul schitat de altii din nevoia de a le face pe plac. Si gresim enorm limitandu-ne la acea eticheta eronata. Oglinda reflecta cu totul altceva. Ne complacem in perimetrul desenat de ceilalti, lasadu-ne aripile sa se loveasca de margini. Poate ca, la un moment dat, esti brav si te opui imprejmuirii. Alergi dintr-un colt in altul, cauti o cale de iesire, o trapa secreta. Insa, intr-un tarziu, zbaterea aripilor devine inutila si, retractandu-le, nu faci nimic altceva decat sa cedezi. Te limitezi la spatiul acela marunt, abandonand alte incercari de a te salva de osanda.
Te resemnezi si porti pe mai departe eticheta aleasa de altii.
De ce?
Motivele pentru care ne comportam in acest fel sunt nenumarate. O timiditate excesiva ar fi cazul multora, inclusiv al meu. Pur si simplu, sa faci fata confruntarilor directe este epuizant. Orice dialog in care incerci sa spui cum esti TU, sa explici un gest care TE defineste sau sa refuzi caracterizarea facuta de un tert se transforma intotdeauna intr-un cosmar.
Alteori, insa, e vorba de simpla si banala comoditate. E mult mai usor sa fii vazut ca fiind intr-un fel anume, cand tu esti la antipod. In plus, poti sa te folosesti de calificativul respectiv ca de un scut. Cand ceilalti se astepta la ceva anume din partea ta, iar tu le oferi o surpriza – fie ea placuta sau nu – constituie un avantaj net.
Dar, in fata oglinzii, demonii ies la suprafata. Etichetele cad una cate una, ca bucati de sticla sparta. Esti lipsit de artificiile lumesti si nu mai ai cum sa te ascunzi de tine. Esti nevoit sa accepti ceea ce esti, cum esti. Exercitiul acesta de sinceritate nu tine de empirism, ci de asumare. Pare dificil sa gasesti cuvintele potrivite pentru a vorbi despre tine. Insa, pe termen lung, este mai greu de suportat o caracterizare falsa a ceea ce esti. In plus, se spune ca oglinzile sparte nu prevestesc lucruri bune.
Asa ca spune-mi: TU cum esti de fapt? >
(Sursa : www.avocatnet.ro - 17 Septembrie 2011 Ioana Vlad)
Bogdan Alin Ota - Romanian Piano Player
Asculta mai multe audio instrumentala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu