"Oamenii care tac"

"Imi plac, din ce in ce in ce mai mult oamenii care tac.
Oamenii pe care de-abia i-ai cunoscut si care aleg sa iti surada tainic, cu o privire complice si sa se aseze in tacere langa tine, sa priviti impreuna lumea. Sa fiti, pur si simplu. De parca v-ati sti de cand lumea.

Oamenii care aleg sa ti se daruiasca in intregime, tacand, impreuna cu tine, in loc sa ti se ascunda in spatele obligativitatii de a face conversatie, vorbind intruna in fata ta, fara a te vedea macar, fara a se opri macar o clipa pentru a asculta, fara a inceta o clipa macar sa te convinga sau sa se convinga de ceva, fara a avea curajul de a-si dezveli inima de cuvinte si de a asculta cu iubire si ceea ce sopteste inima celuilalt. Fara cuvinte.

Oamenii care tac indelung la telefon, oamenii care nu inchid cand ar trebui sa inchida, oamenii langa care poti sa taci in voie fara sa te simti obligat sa vorbesti, oamenii carora nu te simti obligat sa le raspunzi sau sa ii reasiguri ca nu i-ai uitat, oamenii care tac cu iubire in loc sa te certe si te obliga mai mult, oamenii care tac in loc sa raspunda la rau cu rau, oamenii care tac atunci cand nu pot spune ceva frumos, oamenii care tac atunci cand nu au ceva interesant de spus, oamenii care tac si atunci cand au ceva interesant de spus... Pentru ca asa au chef.

Oamenii care tac indelung, uneori parca prea mult, dar cand vorbesc, umbla pentru totdeauna adanc in inima ta...
Oamenii care chiar daca tac, uneori ani de zile, iti sunt totusi atat de aproape, cu gandul lor bun, cu rugaciunea ce iti parfumeaza sufletul la ceas de seara, cu iubirea cu care te cauta uneori in vantul ce adie bland cu parfum de tei.

Oamenii care tac pentru ca fac.
Oamenii care tac pentru ca asculta.
Oamenii care tac pentru ca au invatat sa iti vorbeasca altfel.

Am auzit milioane de cuvinte...
Nici unele insa nu m-au atins atat de adanc, atat de tainic, atat de definitiv si atat de esential precum cele nerostite ...ale oamenilor care tac."

("Floarea din asfalt" - Alexandra Svet)