O altfel de zi

Salut voios! Iată că, părăsită de Moş Ene după vreo 4 ore de somn adânc şi odihnitor, mă găsesc din nou, în postura de blogger :-) Am cam absentat, însă, motivat...da, din dorinţa de a pune la grea încercare toate GPS-urile din lume, îmi tot schimb locaţia, stabilindu-mi de data aceasta, reşedinţa pe Rodniciei, colţ cu, Cutezanţei :-)...loc frumos şi liniştit, linişte pe care îmi doresc să mi-o transmită şi mie, că prea am fost zgubilitică în ultima perioadă...şi prea zdruncinată prin anumite foruri...dar, va fi bine deoarece deja mă simt foarte bine, în ciuda muncii fizice depuse, muncă ce nu prea mi-e la îndemână, că d-aia am ales pixu' :-) Am avut parte de mult ajutor de la cei dragi (şi nu numai), fapt care a mai redus din povară.Nu mai e mult şi voi avea un locşor în care să redescopăr bucuria de a face multe lucruri care îmi plac, să le şi fac şi să le şi împărtăşesc. Mi-e dor să pictez, mi-e dor să citesc (teancul de cărţi necitite tinde să ajungă la propria-mi înălţime, motiv pentru care vreau să încep să le cuantific într-un mod mult mai eficient şi plăcut), mi-e dor să descopăr locuri frumoase şi vreau să fac toate astea şi încă multe în plus. Dacă aş încerca să descriu ceea ce simt în acest moment aş spune doar că, mă simt vie...e luna mai...e Primăvară...şi...în curând Vară...e soare...e verde...e viu...

Dar, prea mult despre mine, într-o zi care e altfel şi îi e dedicată Prinţesei.
LA MULŢI ANI, PRINCESS!!!
Mulţi...frumoşi...luminoşi...fericiţi...şi...sănătoşi!!!
Iată că insomniaca se bucură deja de ziua frumoasă ce se arată - că, noaptea e ca şi trecută :-) - şi îţi doreşte să fii fericit, să rămâi la fel de FRUMOS, în ambele planuri şi să te bucuri de împlinirea tuturor dorinţelor şi viselor tale.

Dezgust...fără sechele

Acesta este sentimentul pe care îl încerc în raport cu o instituţie, onorabilă, de altfel, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară. Nu gândiţi că aveam de rezolvat cine ştie ce întabulări, dezmembrări, identificări topo, nu, era vorba de un banal extras de carte funciară. Ei bine, începutul a fost promiţător deoarece coala de carte funciară, nu era la locul ei, mi s-a spus că sunt probleme cu aceasta, pentru ca, în final, să se descopere că era "în lucru" , fapt care nu împiedica, totuşi, eliberarea unui extras. Fiind solicitat în regim de urgenţă, la orele 11:30 a.m. mă prezint frumos cu nr. de înregistrare, sperând să obţin extrasul fără probleme. No, nu poate fi atât de simplu, nu?! NU! Extrasul nu era întocmit deoarece suava care trebuia să îl întocmească vine cu întreaga coală CF şi mă întreabă care anume poziţii mă interesează iar răspunsul prompt a fost "cele indicate în cererea de eliberare a extrasului CF" (deşi mi-au mai trecut prin minte câteva variante de răspuns, mai puţin prompte dar muuult mai explicite). După câteva zeci de secunde de nedumerire, descoperă că trebuia să citească cererea întâi...no, aşa ceva...nimeni nu s-ar fi gândit...şi, după ce îşi revine din uimire, identificăm (împreună) ceea ce se doreşte...că erau muuuuulte poziţii şi e greeeeeeu să te descurci, singur, singurel printre ele...m-am gândit să mai identific şi să îi şi comunic vreo câteva (poziţii) dar efortul mi s-a părut disproporţionat şi complet inutil, în raport cu capacitatea dânsei de înţelegere şi în raport cu orientarea ei temporo-spaţială.

Aşadar, după spulberarea misterului şi realizarea accesului la cunoaştere, m-am aşezat cuminte pe scăunel şi am cronometrat timpul de care are nevoie pentru a transcrie nişte informaţii de pe o coală, pe alta : fix 35 de minute. O asemenea viteză de reacţie şi de execuţie mi-a confirmat că decizia de mai sus a fost corectă, nu de alta dar, informaţiile suplimentare pe care doream să i le comunic, necesitau o gimnastică mult mai alertă (şi nu doar a minţii).

Mulţumesc Bunului Dumnezeu că experienţa de 2 ani într-un birou notarial m-a învăţat să "citesc" o coală de carte funciară, că altfel, mă prindeau Rusaliile catolice tot la oficiul de cadastru...şi îmi mulţumesc mie că am rămas calmă, reuşind astfel, să păstrez această zi în limitele unei zile frumoase.

Nu mai suflu în păpădii

În arhiva personală a sufletului unui biet muritor, şi-a făcut loc, demult şi pentru totdeauna, PĂPĂDIA…înconjurată de soare, de dragoste şi de dor…greşeala mare a fost aceea că a suflat păpădia iar aceasta s-a ridicat la cer şi a rămas acolo…prea sus…mult prea sus ca un simplu muritor să o mai poată readuce alături…a încercat bietul muritor să negocieze cu soarele, luna, stelele şi chiar cu Dumnezeu dar…ce oferea la schimb era mult prea puţin pentru a compensa eternitatea unei păpădii, într-o lume mai bună, mai frumoasă,mai caldă….sau, poate nu era puţin…poate, anonimul unui timp albastru şi efemer trebuia să elibereze păpădia pentru a o reântâlni într-un alt spaţiu, într-un alt timp şi într-un alt univers sufletesc…şi o va reântâlni…şi nu va mai fi niciodată “prea sus” pentru că va redeveni “prea în” pentru a mai dori să zboare…şi îşi va găsi eternitatea în acel mare univers albastru, necuprins decât de…sufletul reântregit.

Dorinţa pusă atunci când a suflat păpădia a rămas neâmplinită, a rămas în memoria eternă a acelei zile şi devine memorie în uz a multor zile (şi nopţi) ca cea de ieri, de azi şi de mâine.
Anotimpul păpădiilor rămâne acea lună numită Aprilie, rămâne acea culoare, numită Albastru şi acel vânt ce a spulberat visul, tocmai pentru a-l face mai puternic, mai viu…si…sigur…ETERN!

Taxi - Prea Sus
Asculta mai multe audio diverse

Bine am revenit !

Hei, salut voios !!! Am revenit cu forţe nu prea proaspete dar cu nivelul sufletesc la cote înalte, motiv pentru care, mă simt bine şi mă bucur să îi revad pe cei de aici. S-au bucurat şi ei - nu prea ştiu de ce :-) - ceea ce face ca ziua să fie destul de frumoasă. Am zeci de mail-uri de citit dar, bineânţeles că, am început cu pozele minunate de pe flickr şi cu noile postări ale prietenilor mei, bloggeri :-)

Dacă aş descrie starea de dimineaţa, ar trebui să apelez la o postare de pe un blog pe care l-am citit întâmplător, dar mi-a plăcut mult şi care sună cam aşa : " Dacă aş fi bărbat, azi aş fi nebărbierit"... ei bine, starea s-a schimbat un pic, astfel că, mă apuc de treabă cu oarece elan şi "proaspăt bărbierit" :-)))))

Cam atât pot azi dar sigur zilele următoare vor fi mai bogate în idei şi impresii.

Mă bucur că m-am întors şi constat chiar că mi-a fost dor...ceea ce e de bine :-) Până la urmă cred că e normal ca atunci când sunt aici, să-mi fie dor de cei de acasă şi când sunt acasă, să-mi fie dor de cei de aici. Trebuie să mă împac cu asta şi să accept că, nu sunt singura "împărţită" în zeci de locuri...şi asta e bine deoarece înseamnă că există mulţi oameni dragi, în multe locuri şi nu trebuie neapărat să îi ai, tot timpul, pe toţi alături...ceea ce contează e CĂ ÎI AI !!!


Alexandru Jula - Prietenia