Simplu (aproape) perfect

Salvatore Adamo - Tombe la neige

Prima zăpadă

...rămâne pe loc...?...
…se sparge…?...
…se “prăfuieşte”…?...
a “doua” zăpadă ştie (poate) răspunsul...
dar...singura care contează e...
PRIMA ZĂPADĂ



Mondial Iubire bibelou de portelan

Newsletter

Mda, e plin acest "univers" de tot felul de...newsletter-uri...
Zilele trecute, însă, am primit unul de la Librăriile Humanitas...şi...mi-a plăcut foarte mult...
Ingenioasă idee şi...mesaj foarte frumos...
Motiv pentru care îl şi..."redau" :

“Cartea vietii mele ma asteapta nedeschisa pe un raft. Pana la acea intalnire perfecta, gandurile imi aluneca in Calatorii imaginare si se pierd in Proza cu amanuntul. Nesatule de Joaca preferata a cuvintelor, vor sa descopere Toate numele cartilor mari.

Se face tot mai tarziu. In Tacerea din gradina aud un Zbor deasupra unui cuib de cuci. Nopti de cocaina se lasa usor peste Rotonda plopilor aprinsi, unde Nici o privire nu se mai abate.

Muzica pentru cameleoni ma trezeste din reverie. Maine va fi din nou O zi perfecta, ziua in care voi continua sa visez.

Toate visele mele locuiesc in carti.

*Cuvintele subliniate sunt titluri Polirom. Puteti gasi aceste titluri (si multe altele) pe www.libhumanitas.ro”

Ei bine...visele mele nu locuiesc în cărţi...ci...Undeva...Cândva...

În lumea de "azi" şi de "aici", acest lucru are un "marcaj" clar : zonă interzisă.

Dar..."lumea mea"...NU E CEA DE AICI...iar Azi...Mâine...sau...poate...Ieri...au alte "valenţe"...alte..."marcaje"...

Iris - Floare De iris

 

Ieri si azi...

Veronica - Licuriciul

Just...blue...

and...just...ERIC CLAPTON...

ERIC CLAPTON - Blue eyes blue

Doar...Anonimo

...deoarece...rimează PERFECT
...cu...
GERONIMO !!!

Scrisori...

"Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei."
"Totul ne desparte pe mine şi pe tine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate si destinul.
Ţi-aduci aminte?
Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfaşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea.
Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică faţă a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfaşor în întregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: raspântia lor.
Sufletul meu şi-a pierdut sufletul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gandeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund..."
...

Mă numesc numai..."
(Ionel Teodoreanu - Lorelei)

LOREDANA GROZA - Scrisoare Simpla





Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas

Rainy day

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu-l mai pot iubi înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, voi muri.
Voi care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă să nu mă ucideţi."

(Geo Bogza – Orice om)

Guns`n`Roses-November Rain

Linişte

Nini Rosso - Il Silenzio (original version '43)

Liliecii

...pornisem cu altă "idee"... în periplul meu muzical...
...s-a "întâmplat", însă...altceva...
...s-a întâmplat să redescopăr un dulce grai...profunzimi exprimate într-un mod fermecător de ..."simplu"...

Pavel Stratan - Liliecii

Muzicuţa zilei...a anului...a....

Zâmbet...

Mihai Constantinescu - Un zambet, o floare

Conspiracy Theory !!!

În mijlocul oricărei "conspiraţii"...
...râsul te "vindecă"...
...frenezia te ajută să rămâi viu...
...inocenţa te "protejează"...
iar

...alegerile făcute...te pot chiar..."salva"...

...totul "însumat" de...GERONIMO !!!

Lauryn Hill - Can't take my eyes off of you

Muzicuţa unei ...(altfel de)... zile

...completată de... "imaginea"... unui "altfel de...pufos"...
La fel de DRAG, însă...


HOLOGRAF - UNDEVA DEPARTE

Luna plină zâmbeşte din nou

Istoric şi Ingrediente :

- mireasmă matinală de fericire

- zâmbet...vis...atingere...dor

- agro cu iz de Mocănutz

- muah

- veselie...râs...efervescenţă

- vals în spuma teritorială

- 75 km

- terasă

- aromă de cafea cu „blazon”

- mocănutzi alb - negru

- mmuuaahh

- 75 km

- lumi paralele

- slalom printre cretini

- „iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc miştocăreala”

- mmmuuuaaahhh

- 75 km

- cartele non-valorice

- permutări de „n”, luate câte „k”

- seria a 2-a „culinară”

- mmmmuuuuaaaahhhh

- lame lucind la "umbra" unui „clop” indezirabil

- brazi

- etajul V + mansardă

- mmmmmuuuuuaaaaahhhhh...necenzurat

- 75 km

- camere separate

- mmmmmmuuuuuuaaaaaahhhhhh...total necenzurat

- stele numărabile (chiar şi verzi)

- 75 km

- tablou de grup în absenţa medicaţiei...indicaţii terapeutice

- derapaj controlat

- cartelă valorică

- şifonare pe alocuri

- mmmmmmmuuuuuuuaaaaaaahhhhhhh

- 75 km

- „dor” de Chevy

- ceainărie pe colţ sau alte variante

- mmmmmmmmuuuuuuuuaaaaaaaahhhhhhhh

- 75 km

- grup consolidat cu „aportul” etniilor conlocuitoare

- şoapta paşilor pe aleea finală

- mmmmmmmmmuuuuuuuuuaaaaaaaaahhhhhhhhh

- Geronimo de Noapte buna!

- km reportaţi pentru „3 saptămâni de concediu pe Pamânt”

ARIPI...Fluturii sunt din nou...LIBERI!!!
VASILE SEICARU - Aruncarea in valuri

 

De dor, de-amar, de inimă albastră...

...parafrază la romanul Ilenei Vulpescu – „De-amor, de-amar, de inimă albastră”...deşi...şi acesta s-ar potrivi perfect...momentului...

...ce păcat că, aşa cum spune autoarea...”fetele care au avut zece la literatură, nu au noroc în viaţă”...dar...chiar aşa e!!!
Off, dragii mei, chiar mi-aş fi dorit să „revin” într-o altă „notă”(mai cu seamă că, a trecut ceva vreme de când nu am mai zăbovit pe aici)...dar...se pare că, în ultima vreme, toate deciziile mele sunt mai mult decât greşite!
Mda, aşa e...ştiu că de-a lungul vremii, am luat multe decizii greşite dar...parcă...cele de acum...ating, într-un anume fel, „apogeul”...pe toate planurile.
Chiar nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge într-un asemenea moment...chiar nu mi-am imaginat vreodată că, voi ajunge să simt că...nu mai am resurse pt. nimic...este cumplit...
Nu reuşesc să „remontez” nimic din ceea ce înseamnă ESENŢĂ...din ceea ce înseamnă VALOARE...din ceea ce însemn EU cu adevărat.
Şi...din păcate...nici „ajutor” nu există...mai cu seamă de „acolo”, de unde, ar trebui să ...existe. Poate că asta este cea mai mare...dezamăgire...

Dar...nu depun armele...nici vorbă...
Poate va fi necesar un interval de timp mai lung, dar, voi reveni...voi re(de)veni EU.
Totuşi, sunt nedreaptă...există CINEVA care, ajută major la ...”salvare”...la „revenire”...la „re(de)venire”...numele ei este Hana...nu mă întrebaţi „de ce”...mulţumiţi-vă să o vedeţi în poza alăturată...daaaaaaaaaaaaaaa...ea este dragostea mea...ea este MINUNEA care, îmi descreţeşte fruntea, îmi înseninează zilele, îmi linişteşte sufletul.
Poate, cu ajutorul ei, voi reveni în acea lume în care, să întâlnesc şi „figuri” cunoscute.
Până atunci, probabil, voi reveni doar pentru „upload Hana”...bine şi aşa..cred...
Acest mesaj este doar pentru cei care...ŞTIU!
Cei care, însă, sunt şi CONSECVENŢI în..." ceea ce...ŞTIU"!!! 


Rednex- wish you were here

Goodbye again...

Asta îmi aminteşte de...Vă place, Brahms?...Film excepţional !!!

Aşa mă gândeam să „intitulez”...aceste rânduri...

Pe urmă, m-am gândit că...poate ar fi mai potrivit...Balerina...???...!!!

Nici nu ştiu care e mai potrivit...stării...goodbye, nu simt...balerina, nu...ştiu...printre „meandre”, eventual...?!...şi...au fost destule...oricum, am găsit „imaginea” perfectă...a ceea ce vreau să exprim...e copac...e verde...e Speranţă...e Viaţă...e...poate...Un Nou şi...Alt...sau...Altfel de Început...sper...să fie Acel Altceva...Acel Început...pe care mi-l doresc... .

Ieri mi-a scris Tuchi aşa : De acum, importante sunt numai întâmplările neântâmplate/ Toate atârnând pe creanga unui copac fantomă pe jumătate.

Iată copacul...iată „balerina”...

Hello, again!

Ayo-Life is real

Dragostea - spor violent de luciditate

“Dupa parerea mea, dragostea nu e orbire, ci, din contra e spor violent de luciditate. Ea ne ridica in proprii nostri ochi si, totodata, dezvaluie aproape tot ce e mediocru in noi. La lumina ei, iti vezi, intr-un chip misterios si inevitabil, ca niciodata inainte, scaderile, meschinariile, micimile, lasitatile. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Niciodata n-ai fost atat de atent la impresiile altuia si nu te-ai masurat, la fel de preocupat, in functie de ele. Ti-au crescut aripi, insa stii precis cat plumb ai in picioare. Poti mai mult decat inainte, dar vezi mai clar si ce nu poti. Neputintele tale se intrec in limpezime cu aspiratiile tale si, rusinat, incerci sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care il iubesti. Vrei sa fii si vrei sa pari. Si daca nu te revolti impotriva sursei de lumina, n-ai alta cale decat sa doresti sa devii mai bun. Intrucat stii lucruri pe care inainte le treceai cu vederea sau nu-ti pasa de ele, dar acum te stanjenesc fiindca te coboara in ochii celui pe care-l iubesti. Aspiri sa inlaturi tot ce l-ar putea dezamagi si, la drept vorbind, nu faci aceste sacrificii din generozitate. Ele sunt un fel de mutilari fericite. Le accepti pentru a fi cum ai vrea sa fii. Si cum incepi sa fii, de fapt, deoarece fara sa stie celalalt esti, devii, intr-o masura, opera lui. Victima lui.
Aici sta, probabil, marea forta stimulatoare a dragostei. Si tot aici se afla, poate, explicatia pentru revolta misoginilor sau pentru graba lui Don Juan de a-si lua talpasita. Ei nu indura opresiunea unei luciditati suplimentare, care le ameninta linistea. Gresesc oare sau primul simptom al declinului unei iubiri e, intr-adevar, tendinta de a fi, din nou, multumit de tine, de a nu mai dori sa pari mai inteligent, mai curajos, mai bun decat esti? Te reconciliezi cu ceea ce a fost alarmat, stingherit, in tine. Vrei sa nu mai depinzi de visurile celuilalt. Si-l lasi sa se descurce cum poate cu sinceritatea ta, sa constate ca politetea poate fi uneori mai rea decat o insulta” (Viata ca o corida).
Dragostea - spor violent de luciditate. Aproape ca m-a izbit acest adevar cand am citit aceasta caracterizare a dragostei data de Octavian Paler in “Viata ca o corida”. Oare nu este acesta unul din rolurile fundamentale ale dragostei? Ca prin aportul suplimentar de luciditate, sa ne arate, poate chiar intr-un mod violent, discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce putem fi? Iar prin forta ei de seductie sa te faca sa iti doresti o crestere interioara, sa nu iti lase alta cale decat sa doresti sa devii mai bun?
Cred ca intotdeauna va exista in multi dintre noi teama ca vom ajunge sa ne pierdem identitatea proprie si vom fi transformati de celalalt intr-o relatie de dragoste. Ne simtim amenintata linistea. De aceea suntem, poate, de multe ori, inflexibili si luptam cu incrancenare pentru a ne impune un anumit punct de vedere. Dar in loc sa ne lasam erodati de aceasta teama, nu ar trebui oare, mai degraba, sa ne lasam modelati de celalalt? Sau, mai precis, de sentimentele la care iti ofera acces prin modul inalt la care te face sa vibrezi? Nu ar fi mai bine daca am privi aceste lucruri ca pe niste mutilari fericite?

Sursa : www.octavianpaler.ro

Outlandish - I`ve Seen (ft. Sami Yusuf)

Zile şi Nopţi...Muzical de...Albastre

Scriu aceste rânduri deoarece nu pot lăsa să treacă...pur şi simplu...un „eveniment” ce pare că, a „zguduit”...”lumea muzicală”...nu şi...”lumea mea”, dar, având în vedere că MUZICA este „a doua mea natură”...iată şi o „reacţie”: nu m-am „dat în vânt” niciodată după muzica „celebrului Michael”...dar...în acea Vreme Frumoasă a Visării...pur şi simplu....fără „motivaţii”...fără „explicaţii, neapărat Necesare”...a existat şi muzica Lui...

A mai existat un Bun Prieten...care, cu ajutorul „tehnicii” reuşea să ne ducă dincolo de hotarele unei Lumi Închise, cum era RO în vremea aceea....acest Prieten îl adora pe Michael...a.î...pt. tot ce a fost frumos şi adevărat...Atunci...pt. că Prietenul nostru a reuşit să ne bucure mereu cu Sunet De Calitate...cu Zile şi Nopţi...Muzical de...Albastre...postez şi eu Aici...câteva dintre melodiile care mi-au plăcut mult....Atunci....îmi plac şi Acum...

Încă ceva : eu „manifest” o „atracţie specială” faţă de Oamenii Geniali...asta, cunoscând, desigur, faptul că, de cele mai multe ori...Genialitatea este tarată de „inexistenţa” acelor calităţi „umane” pe care eu le respect mult...dar...Genialitatea este şi rămâne, cel puţin, Fascinantă prin...Universul Fabulos pe care îl relevă...în cazul meu...nu „extind”...

MICHAEL JACKSON -YOU ARE NOT ALONE

Michael Jackson - Dirty Diana

 

Michael Jackson - Liberian Girl




Michael Jackson-Heal The World




Michael Jackson - Remember the time




MICHAEL JACKSON - Man In The Mirror




Michael Jackson - Black or white




Michael Jackson-Fall again



Michael Jackson Why



Michael Jackson - Gone to soon

Azi

“Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie.”

outlandish-calling you

Raza de soare

Astăzi mi-am amintit de albastrul unei dimineţi în care am fost trezită în „acordul” unei...raze de soare...

Hmmm...cred că sunt anumite clipe unice în viaţa fiecăruia dintre noi...clipe...pe care nu le poţi uita niciodată...clipe la care te raportezi mereu...poate că asta e şi esenţa : cumulul clipelor frumoase şi adevărate...?!
Nu cred în fericirea eternă...dar cred cu putere în ETERNITATEA UNEI CLIPE !!! (Asta, însă....detaşând-o TOTAL şi DEFINITIV de...uzitatul clişeu „carpe diem”...mai nou, metodă de „aburire” a bălaielor cu nuri....golită fiind, astfel, de profundul ei înţeles şi sens...dusă, evident, mult mai jos de....banal.)

E minunat să te trezeşti cu mângâierea unei raze de soare pe chip şi în acorduri...albastre...într-un astfel de moment eşti total conectată la frumuseţea acestei lumi şi la imensa bucurie de a fi viu...de a trăi...de a zbura...de a visa...

Mulţumesc Clipei ce a poposit odată pe...perna mea!
Mulţumesc Razei ce mi-a luminat odată...chipul, inima şi sufletul!
Lumina şi Albastrul ramân pentru mine...sinonimul...eternităţii!

Laid Back - Sunshine Reggae

Îmbrăţişarea cuvintelor...

...deoarece "ele" mă ajută, atât de uşor, să exprim...să mă exprim (nefiind, niciodată golite de sens, nefiind niciodată "gratuite")...ele şi...muzica...

Dacă am învăţat ceva în toţi aceşti ani, e să "recunosc", relativ uşor, "împachetările frumoase”...”poveştile frumoase” ce ţin de „impresia artistica”...sau...nu, neapărat...chiar dacă, tuturor ne place să auzim "ceea ce vrem să auzim" şi chiar reacţionăm „în consecinţă”...gustul amar se face repede simţit şi...e posibil să, nu mai poată fi înlăturat, indiferent de diligenţele depuse ulterior de conlocutori...asta...deoarece nu există consecvenţă nici măcar în cazul unei asemenea „manopere”...dacă tot „sunt” duplicitari, mercantili...măcar să fie consecvenţi cu ei înşişi....unii sunt...alţii pot fi dar nu vor sau nu-i interesează nici măcar salvarea „acestei” aparenţe...trist pentru ei, din toate punctele de vedere !
Ceea ce am menţionat până acum e valabil pe toate planurile.

Oricum, în cazul meu, încrederea se câştigă şi se păstrează greu...dar odată câştigată, greu poate fi clintită, necesare fiind „greşeli” flagrante şi (eventual) repetate...odată pierdută, însă...e... forever !
Prefer, insă, SĂ AM ÎNCREDERE ÎN OAMENI. Acord fiecăruia prezumţia de corectitudine şi sinceritate, deoarece, atâta timp cât eu asta ofer, nu văd de ce nu ar beneficia de acelaşi lucru şi „cel” din faţa mea.
Nu, nu trebuie să înţelegeţi că, în acest moment, aş avea „probleme de încredere”...nu...nu am astfel de probleme deoarece nu „îmi fac astfel de probleme”...oricum...noi, oamenii, nu cred că existăm pentru a ne „pedepsi”, „înşela” unii pe alţii...pentru a ne face rău...de ce să faci rău când e atât de simplu să faci bine (sau, măcar, să te abţii de la vreo „acţiune” atunci când nu o poţi „încadra” corect)...energie consumată de pomană.
Şi nu mă interesează nici „eventualele aprecieri”...nu...mă interesează doar ca eu să mă pot păstra „aşa cum sunt”...este adevărat că, atunci când există „ecou” în cei din jurul meu, asta îmi bucură enorm sufletul, dar...nu cred că e cazul să „dramatizez” prea mult la acest capitol.
Şi....am mai învăţat o regulă de bază : să nu încerci să schimbi pe nimeni...dacă poţi să-l accepţi aşa cum e ...bine...dacă, nu...atunci...treci mai departe...
Asta fac...

Proconsul - Nu plange

Steaua mea

Cântecul lebedei...

Laura Stoica - Vreau sa am steaua mea

Sub un cer…nici violet...nici nordic…cu atât mai puţin...Albastru...

Mă gândesc să vorbesc despre ...anduranţă...

DEX-ul spune că în cazul motoarelor este vorba de....rezistenţă mecanică...

Alte accepţiuni ale cuvântului sunt : capacitate de a rezista la eforturi fizice...rabdare...

Mă întrebam câtă „anduranţă” pot avea semenii mei şi pentru că, în mod corect, trebuie să încep „analiza” în raport cu mine însămi....ia să vedem :

Capacitate de a rezista la efort fizic...aici cred că mă situez undeva , la un nivel mediu...cu fluctuaţii fireşti determinate de...conjunctură, motivaţie, „obligaţie”, etc....

Răbdare...ei bine, aici, pot constata un oarecare „paradox”, în sensul că, deşi, „zodia”, „structura”, mă recomandă drept o persoană cu defcienţe la capitolul „rabdare”...există şi situaţii când nivelul acestei „capacităţi” este foarte apropiat de maxim. Condiţia necesară şi suficientă este : să cred cu putere în Ceva...în Cineva...

Am citit ..undeva...cândva...că...”merită să arzi o viaţă, pentru a trăi o clipă”...am şi „împărtăşit” asta...tot...undeva...cândva...dar...în final, a rămas doar un „epitaf pe o piatră”...şi...Albastrul din Suflet !!!

Totuşi, conform „Epistolei...”...„rămân” neclintite : Credinţa, Nădejdea, Dragostea !!!

Vasile Seicaru-Romanta intre doua trenuri

Zbor

Proconsul - Zbor

Ploaie în luna lui Marte

Pentru că niciodată...atunci când..."m-am născut de ziua mea" (Pavel Stratan)...nu am avut "inspiraţia" de a posta AICI...CEVA ce iubesc mult...adică...Nichita şi Alifantis...o fac acum...ca o terapie pentru suflet, inimă şi gând...deoarece...am mare nevoie, în acest moment, de aşa ceva...

NICU ALIFANTIS - PLOAIE_ IN_ LUNA_ LUI_ MARTE

Slalom printre cretini

De câte camere este nevoie?!…respectiv...de câţi cretini...?!

(se pare că, azi, asta este singura modalitate de a defula)

Dar, să încep cu...”camerele”...

La câte uşi credeţi că e necesar să baţi pt. a intra în posesia unui banal certificat constatator de la oficiul registrului comerţului. Ei bine...la 4.

Depui cererea la camera 1 unde ti se face nota de plată.

La camera 2 achiti taxa după care revii la camera 1 unde, odată depusă dovada de plată, ţi se întocmeşte prea-preţiosul docoment. Evident, totul „pigmentat” cu detaliile discuţiilor personale ale „bipedelor” din acel birou...astfel, poţi afla : ce vor îngurgita la prânz, ce probleme are coana x cu patrupedul de bărbat-u-su’, ce prost este noul sistem şcolar, cum se fâţâie cutare colegă blondă prin birourile onorabilei instituţii (spre deliciul patrupedelor şi gălbeneala invidiei bipedelor), ce tratamente naturiste ajută la echilibrarea conglomeratului de oase-carne-sânge (din nefericire, partea cu circumvoluţiuni nu împovărează deloc conglomeratul), etc.

Bun...docomentul e, finalmente, redactat....se pune apostila după care ţi se recomandă să vizitezi camera nr. 3....de ce ?...cum, de ce ?...pentru semnătură pe docoment...ok, constaţi că lipseşte semnătura şi ştampila dar...cât efort mai poate însemna să deschizi încă o uşă...frumos....cu mâna, nu cu capul (sau...mai rău....cu piciorul)...şi să soliciţi importanta semnătură şi ştampilă...nu mare...deci...purcezi spre camera nr.3.

Un domn zâmbitor răspunde, cu plăcere (zice el), la acordarea unei semnături iar când află că e vorba de fapt, de 5 exemplare, se uită întrebător...răspunsul tău care poate fi.?!...doar acela că...”presupui că, va semna toate documentele, cu iniţial declarata plăcere”...care poate fi şi multiplă, dacă asta ajută la îmbunătăţirea performanţei la locul dumnealui de muncă (cel puţin asta exprimau balele ce păreau a i se scurge din total inutila parte superioară ...denumită astfel din raţiuni strict..."topografice").

Aşa....ai semnătura...urrraaaa....aştepţi cu sufletul la gură...ştampila....ooohhh, nuuuuu....pentru asta trebuie să iţi mişti „punctul de aplicaţie”- citat din autorul meu drag – spre camera nr. 4. No, atât de logic chiar nu putea să ţi se pară, ţie, biată purtătoare de sinapse multiple.

Camera nr. 4...cioc, cioc...linişte...ok...cu deferenţa câştigată în câţiva ani de „contact direct cu autoritatea”, păşeşti în incintă...soliciţi ferm ştampilarea celor 5 foi de hârtie, moment în care...câteva perechi de ochi „bipezi” încep a te studia, de parcă pe vreo parte a corpului tău trebuia pusă importanta „amprentă instituţională”...ok...dacă ăsta e jocul, hai să vedem...ochi în ochi...că ...din fericire pt. ele, legea talionului nu funcţionează în această mult-involuată societate...no, asta pare a fi un pic mai greu, motiv pentru care, pentru a salva situaţia (total defavorabilă pentru o anumită "parte"), apelează la ce ?...indiferenţă, plictiseală în raport cu contribuabilul cretinoid ce indrăzneşte să deranjeze discuţiile (evident) profesionale ce sigur aveau loc înainte de deranjantul cioc-cioc.

Uffff....ai şi ştampilă după care te gândeşti pe unde e mai simplu să părăseşti Salonul nr. 9, pe uşă sau pe geam...dar...o iei totuşi pe uşă, te îndrepţi spre ieşire şi...eşti gata să te împiedici când cea mai „neimportantă” persoană din acel loc, îţi deschide uşa, îţi zâmbeşte firesc şi te salută respectuos...salut serviciul resurse umane al instituţiei, pentru singura dată când, a dat dovadă de reale calităţi în recrutarea de personal şi transmit respectul meu celui care îşi face meseria aşa cum trebuie şi mai ales celui care îşi justifică poziţia verticală obţinută cu atâta efort de-a lungul evoluţiei speciei.

În final, îi salut şi pe ...Paraziţii....ce fac...Slalom printre cretini...

Cer nordic

Mi-am amintit de o vizită de acum 6 ani la Vama Veche...a fost prima oară când mă aflam acolo...şi nu într-o conjunctură tocmai fericită...căutam sens...sensuri...sensurile...rostul "întâmplării" sau...inexistenţa ei...

Lume puţină...deşi era august...23 august (ce ecou pot avea unele zile...dar...atunci şi acolo...lipsea...total...)...cerul semăna foarte mult cu cel nordic...un câine se zbenguia pe mal...la orizont se vedea o barcă de pescari...vântul se juca voios cu noi iar sentimentul a fost de...linişte...împăcare...pace...am stat mult aşa...privind marea...privind...simţind...întrebând...
Şi marea a răspuns dar...nu aveam urechi pentru acele răspunsuri...atunci...nu le puteam accepta...mi-aş dori să merg din nou...să întreb iar marea...să o ascult şi să accept, de data asta, necuprinsa ei îmbrăţişare şi înţeleptul ei răspuns.

Dintr-o baracă acoperită cu stuf se iţea o pancartă...Editura Humanitas...încadrată perfect în peisaj...acolo l-am regăsit pe Paler şi l-am luat cu mine...sub forma unui...Autoportret într-o oglindă spartă...atât am luat cu mine...restul a rămas acolo...văduvindu-mă...împovărând marea şi legându-mă definitiv de ea...

Tot acolo am ascultat si Samba Pa Ti…care…”sigur a fost compusă la malul mării”…citând simfonia albastră…

Santana - Samba Pa Ti

Cerul...

Proconsul - Cerul

Curcubeu

Bere Gratis - Curcubeu



Bere Gratis - Eu nu am sa te las



Bere Gratis - Speranta din priviri



Bere Gratis - Strazi albastre

Pentru amatorii ocazionali de...ras "terapeutic"

Floyd

Azi "am fost dusă" cu gândul la Pink Floyd, motiv pentru care, îmbrăcată cu tricoul marcat "The Dark Side Of The Moon"(decolorat de timp dar cu "încărcătura" intactă...dacă n-ar fi "cârpă acoperitoare", l-aş putea considera chiar, al doilea apendice :-)...)...am completat această zi cu...acorduri dragi...vise dragi...univers drag...suflet "în zbor".

Piesa preferată rămâne, însă...

Pink Floyd - Wish You Were Here

Amurg violet şi lună plină

Este vorba tot despre...”zbor”...despre libertate...despre...suflet uşor...despre...”nespus”...doar...simţit...despre "zâmbet"...firesc...drag...liber...

Veneam, azi, spre casă şi...am privit spre cer...amurg violet...asta m-a dus cu gândul, în primul rând la...Bacovia...iar...în alt rând...la ceva mult mai...prozaic...pragmatic...şi...”actual”...

Pe Bacovia „l-am părăsit” r.p.d. – nefiind „anotimpul” LUI...

Prozaicul şi pragmaticul – nu mi se prea „potrivesc”, din nefericire, cred...de fapt, sunt convinsă că, aceste două „elemente” m-ar scuti de „povara”...cel puţin a ...întrebărilor „fără răspuns”...dar...Bunul Dumnezeu a decis să nu mă înzestreze cu aceste „calităţi”...şi...cu una în plus...sau...poate...”în minus” : cinismul.

Aşa că...a rămas, actualul...dar...în altă notă...muzicală şi sufletească...profund sufletească!

Actualul se compune, constat, din amurguri violet şi nopţi cu lună plină...au şi acestea farmecul lor dar...şi „sechelele lor”...ori...sechele există deja...destule...parcă ar fi timpul şi pentru „nişte”...TRĂIRI!!!

Oricum...amurgul violet...MI-A ZÂMBIT !!!

Luna Plină va fi, cel puţin azi...”în ton” cu...AMURGUL !!!

Muse - Unintended

 

Butterflies are free

Şi fluturii sunt liberi…
I se poate “refuza” unui om ceea ce nu le este “refuzat” fluturilor?!
Da!
Deoarece fluturii “au ales”…omul, nu prea ştie să „folosească” Harul cu care a fost înzestrat : libertatea de a alege….Libertatea!!!

Trebuie să înţelegem că suntem liberi, liberi să ne bucurăm de viaţă.
Libertatea e în noi!!!
Suntem liberi să alegem propriul drum...dar...ştim, oare, să facem asta ?!
Pe urmă, odată, alegerea făcută...ştim sau putem să ne-o asumăm ?!

“Butterflies are free” – film excepţional…merită văzut!!!

Cei mai frumoşi ochi sunt cei care au plâns

...acum...nu ştiu exact, dacă, de bucurie sau de tristeţe...poate, nici nu contează....

Ceea ce contează azi...e că...e Ziua Fetei Cu Zâmbet De Înger...

Iar...Ochii ei sunt la fel de frumoşi, ca şi, ZÂMBETUL !!!

„LA MULŢI ANI, DRAGA MEA, DRAGĂ...FOARTE DRAGĂ !!!

Şi...uite, aşa, am reuşit şi eu să „salvez” această ZI...că, aşa se întâmplă, întotdeauna...să...pot fi „salvată” DOAR de cei care...mă cunosc cu adevărat şi ştiu că...nu sunt altceva decât...”suma calităţilor si defectelor mele” (relevate, însă...sincer...iar ei...ştiu ce înseamnă asta)...dar...EI...mă ŞI iubesc „aşa cum sunt”...şi...pt. asta ÎI IUBESC ŞI EU...MUUUULT!!!