Mâini întinse...

Există momente...în care...Dumnezeu...soarta...viaţa...îţi întind o mână...iar tu, la rândul tău, întinzi o mână...către viaţă...către lume....către soartă...către Dumnezeu...
Hmmmm...au fost destule „false” întinderi de mână...ce te-ar putea determina să apuci mâna ce ţi se întinde...???!!!...nu ştiu ce poate determina, în general, acceptarea unei mâini întinse dar...ştiu ce înseamnă, în cazul meu, acest lucru...înseamnă, a accepta această întindere de mână, „sub beneficiul” de a nu renunţa la nimic din ceea ce consider eu VALOARE, în lumea asta...la nimic din ceea ce consider eu ESENŢIAL...la nimic din ceea ce „mă defineşte”...adică : FRUMOSUL, SINCERITATEA, ADEVĂRUL, BUCURIA REALĂ, EMOŢIA PROFUNDĂ, ASUMAREA A TOT CEEA CE EŞTI, NEBUNIA FRUMOASĂ A CLIPEI, A MOMENTULUI, FRUMUSEŢEA ŞI PROFUNZIMEA SUFLETULUI UMAN, CURĂŢENIA INIMII...adică tot ceea ce ar trebui să rămână neântinat...de nimic, niciodată !!! Câtă utopie poate exista în acest creieraş al meu...spuneţi şi voi...cum să mai regăseşti aşa ceva în demenţa din jur ?! În „micimea” sufletească a majorităţii celor ce nu-şi justifică în niciun fel „bipedism-ul”...dimpotrivă...nivelul râmei le este din ce în ce mai accesibil...devenind „mod de viaţă”.
Dar...deşi, utopic...eu continui să mă „conduc” după regulile mele...iar asta nu se va schimba niciodată...indiferent de...”consecinţe”...îmi asum tot...frumos, urât....bun, rău... adevăr, minciună...profunzime, superficialitate...fericire, durere...ETC. (consideraţii despre IUBIRE...DRAGOSTE...nu voi face acum şi aici...deoarece...complexitatea „percepţiei” m-ar transforma într-o persoană şi mai „indezirabila” decât sunt în prezent...şi...poate...nici nu e cazul să detaliez această ...”profunzime”...?...!)

Şi...mai mult decât asta...voi continua ...probabil, la nesfârşit...să îi „creditez” pe cei...de lângă mine, din jurul meu...cu toate calităţile la care ar trebui să îi „oblige” calitatea de „fiinţe gânditoare”...înzestrate de Bunul Dumnezeu, la venirea lor pe lume cu (cel puţin) DOUĂ MARI „CALITĂŢI” : HAR şi LIBERTATE DE A ALEGE !!!
Ei bine, eu „mi-am cam bătut joc” de HAR...consecinţele acestei „neglijenţe” (ca să mă exprim „cu milă”) resimţindu-se atât în planul (superficial) al vieţii sociale...cât şi în planul profund al fiinţei mele...dar...ceea ce mi-a rămas este LIBERTATEA DE A ALEGE...şi...AM ALES !!! PENTRU TOTDEAUNA ...şi...în raport cu ORICE şi ORICINE !


JENNIFER RUSH - Come Give Me Your Hand

Dansând în vals de trandafiri

Spune, Paler : “„drumul care duce spre noi înşine duce în mod obligatoriu şi spre ceilalţi”, dar “drumul care ne depărtează de lume, ne depărtează şi de noi inşine.”

Drumul, sigur, SPRE MINE…e MUZICA…dacă e bidirecţional sau nu...chiar nu mai contează, în acest moment...cât despre ce mă depărtează de lume....oooo...nu mult...un hohot de râs...amar, desigur...

NICU ALIFANTIS - Balada blondelor iubiri



Vasile Seicaru - Antiprimavara




Roxana Popescu - Am nevoie de tine

Gând de seară...

...al unui veşnic...peregrin...EU...

„Suntem vii doar atunci când suntem iubiţi şi iubim. Doar cei îndrăgostiţi pot da la o parte armura, pe care fiecare cu migală o ridică, pentru a scoate la iveală toate trăirile care ne fac umani.” (Simon Van Booy – Vieţile secrete ale îndrăgostiţilor)

Nicu Alifantis - Ce bine ca esti


   

La Mulţi Ani, Ramonel !!!

Gând de ziua ta...

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales."
(Nichita Stănescu - Gând 6)

Frederic Francois - L'amour s'en va, l'amour revient

Imnul naţional...

...marca...Florin Chilian...că...nu degeaba îl "iubesc"...:-)

Florin Chilian - Nu vreau să mă duc la muncă (Cluj-Napoca, 08.10.2008)

Promit să..."mă fac mare"...

Nu ştiu...simt că nu mai are nici o noimă...Spuma asta...habar n-am „de ce ?”..dar…chiar nu mai am inspiraţie deloc în ultima vreme...poate şi datorită faptului că...prea multa „mizerie” din cotidian, m-a determinat să mă detaşez „uşor” de el...nici măcar ironia în raport cu asta, nu mai funcţionează...ori, întotdeauna, m-am rugat ca „umorul” sa il pierd în ultimul rând (fără a face nici o analogie între umor şi ironie) !!! Poate nici nu e vorba, de fapt, despre umor aici?!...Poate e vorba doar de a dori să trăieşti frumos sau urât...habar n-am...şi de a nu lua „în râs” nimic din ceea ţi se pare esenţial..chiar dacă altora, nu li se pare...nici esenţial, nici important...poate e doar vorba de a vedea lumea „altfel”...

Ştiu că nu e blazare deoarece sunt prea „nebună” pt. asta...”nebună de a trăi, aşa cum înţeleg eu aceasta noţiune, adică, frumos şi ...mai ales...adevărat”....poate e doar o inapetenţă pt. ceea ce nu mă „satisface” în nici un fel. Problema e la mine...ştiu asta...dar...din ce în ce mai des, constat că, nimic din „regulile” unei „vieţi” , aşa cum o înţeleg eu, nu mai poate funcţiona.Totul mi se pare aberant, întors cu „susul în jos”...şi...nu vreau să trăiesc într-o astfel de lume...nu, categoric, NU !!!

Doar că, paradoxal, nu reuşesc nici să „creez” climatul propice...al unei LUMI, aşa cum o „văd” eu...cred că am obosit uşor, să-i tot fac să înţeleagă pe cei din jurul meu că, existe si REPERE valabile în lume asta...nu totul este „praf în ochi”...că există încă...puţini, e-adevarat...şi oameni care nu se conduc după regulile impuse de o situaţie conjuncturală, ci, chiar au coloană vertebrală...şi...chiar nu renunţă la ESENŢĂ!!! Şi chiar îşi asumă ceea ce sunt, ceea ce fac, ceea ce spun, ceea ce susţin, ceea ce „practică”. Chiar îşi asumă sinceritatea, adevărul, valoarea, iubirea...

Trăim într-un iureş care, nu face altceva decât să, ne împiedice să funcţionăm normal şi sănătos...care ne împiedică, în primul rând, să fim sinceri cu noi înşine...urmând a extrapola acest lucru şi la „exterior”...

Ne-am îmbolnăvit cu toţii de „demenţa” acestor vremuri !!! Chiar nu mai reuşim să decantăm.Chiar nu mai reuşim să ne păstrăm verticalitatea şi profunzimea. Chiar nu mai reuşim să deosebim...adevărul de minciună, frumuseţea de urât, profunzimea de superficialitate, competenţa de diletantism...

Dacă urăsc ceva la naţia asta din care fac parte, e miştocăreala...caterinca...totul în jur e doar miştocăreală şi caterincă...O URĂSC !!!

Urâtul şi miştocăreala e la tot pasul...iar unii simt nevoia să o şi perpetueze...să o şi „împărtăşeasca”...ei bine, eu NU !

Am încercat să mă aplec mai mult asupra relaţiilor mele cu oamenii pe care îi îndrăgesc şi îi respect...dar...asta înseamnă a trăi total rupt de realitate...într-un glob de sticlă...la fel de nesănătos ca şi „exteriorul”...e frumos...e bine...e „călduţ” (dar...când, oare...vreodată...mi-a plăcut mie această „noţiune”...ooo...niciodată) dar... e doar o parte a „realităţii”...un univers „artificial”...tocmai pt. că e ...ca o „enclavă” în REAL.

Şi atunci...care e calea ?! Unde e echilibrul ce trebuie găsit în tot, în toate, în toţi…cei care…se intersectează, la un moment dat cu…Spuma…

Dar…poate tocmai în faptul că…ÎNCĂ…îmi pun întrebări…e soluţia…???...

Speram ca…măcar în sufletele celor de lângă mine să găseasca “ecou”, mesajul Epistolei I către Corinteni a Sf. Apostol Pavel (cap.13)...pt. ca…pas cu pas…om cu om…suflet cu suflet…să poate fi reclădită ESENŢA… chiar dacă asta nu reprezintă, de fapt, decât o “picătură în ocean”…dar…ar salva noţiunea de …SPERANŢĂ !!! În cazul unora, am reuşit...în cazul altora...nu ştiu...deoarece există încă, mult balast ce trebuie deversat...iar unii...fie nu pot, fie nu vor, fie nu ştiu să facă asta...fie, nici măcar nu realizează că ...doar vieţuiesc...nu TRĂIESC !

Poate că...atâta timp cât îmi pun întrebări...nu e chiar totul zadarnic...deşi...uite...în acest moment chiar reuşesc să definesc sentimentul pe care îl am...acela al inutilităţii...al zădărniciei...al zădărniciei oricărui demers...pt. că, am senzaţia că, e sortit a priori...eşecului...

Dar...cum spuneam...la mine e problema...şi „vina”...şi tot ceea ce mă poate determina să îmi pun asemenea întrebări...la mine trebuie să „lucrez”...poate...SIGUR !!!

Promit să „mă fac mare”...cândva...dacă, nu...ACUM şi AICI...poate...într-o altă LUME...

Francis Goya - Romance De Amour