marți, 17 iunie 2008

Păstrez credinţa şi nu-mi abandonez visele...


“La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, într-o casă bombardată şi abandonată din Germania s-a găsit o mărturisire de credinţă. Fusese scrijelită pe zidurile de la subsol de către una din victimele Holocaustului:
Cred în soare - chiar şi când nu străluceşte
Cred în iubire - chiar şi când ea nu se arată
Cred în Dumnezeu - chiar şi atunci când nu vorbeşte
(sursa: http://blogu.lu/iulia/)