"Fii mare în inima celuilalt. Sau nu fi nimic..."

O plajă pustie la apus. Întinsă la soare pe piatra inimii mele, în zgomot de val care loveşte sacadat ţărmul. Marea tace. Şi Este. Un vânt cald de seară îmi şopteşte în treacăt:

‒ "Ce e val ca valul trece." Fii mare în inima celuilalt. Sau nu fi nimic...

‒ "Mă simt uneori ca o mare din care nu ai înţeles decât un val. Ca un poem pe care îl traduci cu google translate. Ca un pământ fără munţi, văi sau prăpăstii, căci gândul tău mi-a citit doar câmpia. Şi-mi cutreieră-n gol doar deşertul. Mă simt uneori ca un cer din care ai ratat ploaia cu soare, miile de curcubeie, norii ce aruncă-nfuriaţi gheaţă şi fulger, galaxiile întregi sau furtuna cochetă ce dărâma în joacă plopi ‒ te-ai oprit doar la norul alb care-ţi părea vată de zahăr îmbiindu-te parcă să îl guşti. Te-ai oprit la cele câteva stele exhibiţioniste care ţi-au sărit în ochi. Mă simt uneori ca un cutremur din care nu ai înţeles decât 1 grad, căci celelalte 7 nu te-au găsit din fericire acasă. Mă întreb dacă nu sunt cum mă simt sau chiar nu m-ai simţit cum sunt. Şi dacă nu, vei şti vreodată oare cine am fost?"

Îi spuse ea plecând. În urma ei creştea treptat o lume-ntreagă, pe care de-abia acum o înţelegea, privind uimit cum se desfăşura, ca o maramă fermecată, cu munţi şi văi cu flori de crin, cu stele mii, cu străluciri de curcubeu, cu scoici şi-adâncuri de comori pierdute-n apele de necuprins... Întinse mâna să atingă minunea ce-i scapă din mâini, ducând cu ea o lume de poveste într-un poem. Rămase-n loc, pierdut şi trist, nelămurit, cu ochi cătând în gol lumina ce creştea plecând. Rămase aşa stingher, tăcut, ţinând în pumnul stâng, strâns,strans, doar un cuvânt. În pumnul drept un altul. Deschise încet o palmă. Apoi a doua... Mai încet.

Două cuvinte.

Un ultim vers.

Uşor de tradus. Chiar Şi cu google translate.

"Prea târziu"

("Floarea din asfalt" - Alexandra Svet)

Surf la suprafata

"In care unii oameni fac surf la suprafata, ani de zile, necunoscandu-ne decat valurile, furtunile, linistile aparente... Nebanuind ca stancile ce le apar uneori in cale sunt doar varfuri de munti ce se lasa intrezarite... Sau iceberguri ce au provocat atatea naufragii...

In timp ce altii vin uneori pentru cateva clipe, ne privesc in ochi parca de dincolo de vremi, ne luam de mana si coboram impreuna in adancuri, printre comori ascunse in corabii neatinse de veacuri, printre culori si bogatii si taine de nebanuit... Lumea intreaga, cu toata nebunia si galagia ei dispare, in timp ce noi ne scufundam in adancuri pentru cateva clipe ce par o vesnicie. Un basm. Un vis frumos. Si apoi ne intoarcem usor la suprafata. La cotidian, la zgomot, la timp... Inapoi printre oamenii ce fac surf grabiti pe valuri din ce in ce mai tulburi si mai agitate...

Au fost doar cateva clipe prin adancuri, dar viata nu mai e niciodata la fel. Zambim cand oamenii vaneaza grabiti valurile sufletului nostru... Sau se feresc de ele, neintrezarind insa altceva... Zambim, pentru ca stim ca undeva, acolo in adancuri, sunt corabii pline de bogatii, e o alta lume, cu alte culori, atat de vii... Cu atatea taine, cu atatea minunatii... Uneori ochi ce ne zambesc tainic ne iau de mana si coboram impreuna din ce in ce mai adanc... Alteori nu. In timp ce noi mergem inainte, orice ar fi, cu sufletul nostru ca un ocean... In care atatia trecatori grabiti fac surf la suprafata..."

("Floarea din asfalt" - Alexandra Svet)

Cerul

"Iubeste-ma, ca un parfum de tei ce navaleste-n fiinta ta in veri fierbinti, in nopti de dor.
Iubeste-ma asa cum florile de liliac ti-acopera intreaga fata, te inunda cu mireasma lor, te invie apoi cu mangaieri, fara sa-ti ceara niciodata nimic inapoi.
Iubeste-ma cand tac, cand ma trezesc din somn, cand gresesc, cand sunt bun si cand am indoieli.
Iubeste-ma, asa cum ma priveste mama cand nu m-a mai vazut demult. Asa cum ma mangaia doar ea, doar cand dormeam.
Iubeste-ma cand sunt jos, cand sunt slab, cand mi-e greu, cand tot ce fac pare-a fi gresit, cand nu sunt cum vrei tu, sau cand sunt mult mai mult decat tot ce-ai visat.
Iubeste-ma mereu. Bucura-te cand vin cum se bucura cainele nostru cand ma vede intrand. Iubeste-ma mereu, si cand am si cand nu, si cand sunt si cand nu, si cand pot si cand nu...tot ce ti-ai fi dorit.
Iubeste-ma, ca o ploaie calda de mai, ca un val racoros si-ndraznet, ca un dor, ca un cant, ca un vant drag si bland.
Iubeste-ma cu mireasma de fragi, cu taceri ce-mblanzesc sau cu vorbe ce-mi pun aripi sa zbor.
Iubeste-ma mereu.
Iubeste-ma chiar cand eu nu ma pot iubi.
Iubeste-ma!
Si-am sa-ti dau cerul intreg inapoi.

Tot cerul cu care m-ai iubit."

(Floarea din asfalt" - Alexandra Svet)