vineri, 31 decembrie 2010

An Nou


Dăruind cu inima şi sufletul, nu ai cum să nu...”dobândeşti”!!!
Şi pentru că, una dintre cele mai frumoase “ilustrări” a ceea ce am scris...şi a ceea ce cred, cu toată puterea  inimii, sufletului, minţii...este această “fărâmă” de TRĂIRE...legată, inevitabil de, MUZICĂ (nici nu ar putea fi altfel), o voi păstra ca pe, cea mai frumoasă “dovadă” şi “declaraţie”că...NIMIC, nu poate anula acest (poate, singur şi unic)...ADEVĂR PROFUND !!!
Şi chiar dacă, repet postarea...o fac în speranţa că, totuşi...cineva, cândva...undeva, cândva...a inţeles...inţelege...va inţelege!!!
“La mulţi ani, tuturor celor dragi sufletului meu!” 

P.S. - Spuneam, cândva, ceva de genul : "prieten adevarat e cel care, atunci cand eu uit versurile, el ştie să mi le...cânte"...ei bine, eu le-am cam uitat, acum, dar...sigur, mi le voi aminti in Noul An! :-)
Îmbrăţişez, în mod special, pe AcelA care, nu numai că, a răspuns "în scris" acestui gând., ci, chiar mi.-a cântat (la propriu...:-)...), la modul cel mai frumos, sincer şi "curat" posibil. (memorabilă clipă, memorabilă trăire, memorabil tandem)..şi...deşi, poate, îi nedreptăţesc pe  alţi, puţini, Oameni Dragi Sufletului Meu...îmi asum faptul de a-mi fi amintit acest lucru în ultima zi a unui an care, e bine că...a trecut...îndreptăţind, însă,  cu tot dragul, doi Oameni Speciali sufletului meu!
Plecăciune, Princess!!!
Plecăciune, Fata Cu Ochi de Mătase!!!
P.S.2 - Un poem, de asemenea, special, al lui Adrian Păunescu...dăruit cu Mare Drag celor ce.."înţelege"!

"Cînd dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea
Ninsoarea e albastră
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mîini de sloi
Îşi ţes în gheaţă ia
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare
Şi am adus un brad
Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

Atîtea-nstrăinări
Şi inutile toate
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine,
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari
Să-ţi cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.

Se arată timpul cînd
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucînd
Devïne ce se joacă."
(Adrian Păunescu - De-a copilăria)



sâmbătă, 25 decembrie 2010

Albastru de...sfârşit de An



















Dan Spataru - Poate, poate

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Iedera













”Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.”
(Nichita Stănescu - O iederă să fii)

AMEDEO MINGHI- Edera