Mi-am amintit de o vizită de acum 6 ani la Vama Veche...a fost prima oară când mă aflam acolo...şi nu într-o conjunctură tocmai fericită...căutam sens...sensuri...sensurile...rostul "întâmplării" sau...inexistenţa ei...Lume puţină...deşi era august...23 august (ce ecou pot avea unele zile...dar...atunci şi acolo...lipsea...total...)...cerul semăna foarte mult cu cel nordic...un câine se zbenguia pe mal...la orizont se vedea o barcă de pescari...vântul se juca voios cu noi iar sentimentul a fost de...linişte...împăcare...pace...am stat mult aşa...privind marea...privind...simţind...întrebând...
Şi marea a răspuns dar...nu aveam urechi pentru acele răspunsuri...atunci...nu le puteam accepta...mi-aş dori să merg din nou...să întreb iar marea...să o ascult şi să accept, de data asta, necuprinsa ei îmbrăţişare şi înţeleptul ei răspuns.
Dintr-o baracă acoperită cu stuf se iţea o pancartă...Editura Humanitas...încadrată perfect în peisaj...acolo l-am regăsit pe Paler şi l-am luat cu mine...sub forma unui...Autoportret într-o oglindă spartă...atât am luat cu mine...restul a rămas acolo...văduvindu-mă...împovărând marea şi legându-mă definitiv de ea...
Tot acolo am ascultat si Samba Pa Ti…care…”sigur a fost compusă la malul mării”…citând simfonia albastră…
Santana - Samba Pa Ti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu