Cea mai scurtă definiţie a fericirii: BeLove(d)
Paranteza e opţională. Şi de obicei vine de la sine.
Când Eşti iubire, primeşti iubire. Mai devreme sau mai târziu. De la cine o aştepţi... sau nu ;). Uneori, destul de des, de unde unde nici nu te gândeai. Iubirea îşi găseşte uneori cele mai neaşteptate şi mai ciudate moduri de a intra în viaţa ta şi de a răsturna tot ce credeai, tot ce erai, tot ce simţeai. Ca să îţi arate că "Dacă nu ai iubire, nu ai nimic" (Sfântul Apostol Pavel).
Suflă când vrea, cum vrea, unde vrea, uneori te mângâie uşor pe faţă, alteori te poartă în zbor peste mare. Nu suflă decât rar când şi cum ţi-ai dori tu. Ci numai când vrea ea. De obicei, când crezi că nimic nu te mai poate surprinde. (Da, da...) Vine din senin, stă doar cât vrea ea... şi-apoi pleacă uşor de la tine ‒ în urma ei uneori corabia ta prinde aripi şi zboară, alteori se scufundă, ca visul frumos al Titanicului.
Oricum ar fi, oriunde ai fi, oricum te-ar lăsa, tu trebuie doar să te întorci mereu la clipele când vântul puternic te mângâia acolo sus, pe punte, când simţeai că zbori, că poţi totul, că ai totul şi că poţi dărui orice...
Poate că asta e tot ce trebuie să faci... să încerci să îţi păstrezi iubirea mereu, orice ar fi, la fel de aprinsă în tine... să nu laşi niciodată visul frumos şi măreţ al Titanicului să se scufunde în adâncul inimii tale, orice furtuni şi oricâtă gheaţă i s-ar ivi în cale...
("Floarea din asfalt" - Alexandra Svet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu