"Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei."
"Totul ne desparte pe mine şi pe tine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate si destinul.
Ţi-aduci aminte?
Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfaşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea.
Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică faţă a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfaşor în întregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: raspântia lor.
Sufletul meu şi-a pierdut sufletul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gandeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund..."
...
Mă numesc numai..."
(Ionel Teodoreanu - Lorelei)
"Totul ne desparte pe mine şi pe tine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate si destinul.
Ţi-aduci aminte?
Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfaşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea.
Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică faţă a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfaşor în întregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: raspântia lor.
Sufletul meu şi-a pierdut sufletul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gandeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund..."
...
Mă numesc numai..."
(Ionel Teodoreanu - Lorelei)
LOREDANA GROZA - Scrisoare Simpla
Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu