Monmartre, Paris

Mă opresc un pic din frenezia muncii şi, nu ştiu din ce motiv, îmi amintesc de Paris...poate pentru faptul că, în ultima zi pe care am petrecut-o acolo, cerul arăta ca cel de azi. A fost o zi însorită iar mai apoi cerul s-a încărcat de nori şi a plouat dar, era ziua în care mi-am propus sa vizitez Monmartre şi Sacre Coeur. Cartierul este fabulos, cu străduţe mici, pietruite, cafenele, case din piatră cu muşcate la ferestre, pieţe în care expun artişti-îţi fac şi portretul, mai fidel, mai (in)fidel, funcţie de starea transmisă sau receptată, funcţie de viziune, talent...- pe scurt, un univers boem, cald şi împregnat de o mireasmă unică.

Pentru început am vizitat basilica Sacre Coeur, situată pe o colină ce oferă o panoramă minunată asupra Parisului iar interiorul are o solemnitate impusă, fără a fi cerută. De fapt, orice biserică are solemnitatea ei dar aici este ceva în plus. Evident că, nu ai voie să fotografiezi, ca în orice altă biserică şi (aproape) orice muzeu dar...în alte locuri am mai încălcat interdicţia...aici, în momentul în care am păşit înăuntru mi s-ar fi părut o împietate să încerc a imortaliza ceva ce, oricum nu poate fi imortalizat...starea este unică şi mai presus de orice descriere. M-am simţit în altă lume, în alt spaţiu, în alt timp. Cu greu m-am smuls din acel univers dar, cu mare bucurie am pătruns în altul, la fel de minunat, acela al cartierului Monmartre şi am hoinărit, aşa, fără vreo ţintă anume, bucurându-mă doar, de întreaga frumuseţe ce mi se oferea şi de starea unică pe care sufletul meu o încerca.

A fost unul din momentele unice din viaţa mea, moment în care, parcă, mă redescopeream aşa cum ştiam că sunt, aşa cum ştiam că pot să mă bucur, aşa cum ştiam că pot vibra la tot ceea ce este frumos şi valoros.
Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru această minunată reântâlnire cu mine!

Joe Dassin - e si tu n'existe pas