Cer senin

După lungi zbateri precum peştele pe uscat, a venit vremea să redevin spumă...a zilelor ce lipsesc, a zilei de azi si...poate...a celor ce vor urma....

Aşadar, mi-am făcut veacul printre aniversări, plimbări acasă şi reveniri la punctul de control (sau autocontrol…) deşi, pe alocuri, rutina e la ea acasă iar eu îi fac faţă din ce în ce mai greu...îi f...ac totuşi. E un traseu de imbecil, ăsta...casă - serviciu - casă...cu mici intermezzo-uri mişto...şi aici includ, întâlniri cu cei dragi de acasă, cu cei dragi de aici, cu cei dragi de oriunde ar fi ei...câteva filme mişto...câteva surprize frumoase...şi MUZICA.....ea e cea mai constantă şi deplină bucurie a mea.

Aici trebuie să mulţumesc Prinţesei pentru surpriza MINUNATĂ pe care mi-a făcut-o.
Hei, people, am album ORIGINAL Verita Saga !!!!!!!!!! Cu dedicaţie!!! Şi afiş , foarte preţios prin tot ceea ce conţine!!!...încă, neânrămat.

Mai departe...am parcurs o perioadă cu suişuri şi coborâşuri, cu mirări şi împăcări (cu mine însămi), cu bucurii şi tristeţi, cu tot ce înseamnă „a vieţui”, pentru fiecare dintre noi. Şi spun „vieţui” pentru că a TRĂI e cu totul altceva...ceva ce sper să redescopăr.
Oricum, un punct câştigat e acela că, am revenit printre voi, voi cei ce vă mai aplecaţi, din când în când, asupra elucubraţiilor mele blogg-ăreşti.

Zilele ce-au trecut au o mare calitate şi anume aceea că au trecut repede...cu muncă multă dar bine făcută, cu chef puţin dar eficienţă maximă şi cu ploaie, multă, foarte multă ploaie...sunt foarte urâte zilele acestea negre, întunecate şi reci...parcă nici nu-ţi mai vine să deschizi ochii pe o asemenea vreme...aştepţi cu înfrigurare un pic de căldură, o mică, f. mică rază de soare care să mai străpungă, măcar din când în când, cenuşiul din jur...din tine...din tot. Dar acum e soare, e Cer Senin iar eu am şosete culoarea oului de raţă (sinonim cu alb, ca efect), în perfectă concordanţă cromatică cu pantalonii verzi, pantofii maro şi cămaşa aceeaşi culoare cu şosetele...dar...e soare şi asta anulează orice intrus alb într-o (im)perfectă stare de bine.

O altă noutate e aceea că vreau să mă mut....povară grea asta, credeţi-mă, că ştiu ce spun....am pierdut demult numărul mutărilor pe care le-am făcut în ultimii ani....e din ce în ce mai frustrant să îmi tot iau lucruşoarele în spinare şi să le caut alt ambient ...până nu demult, îmi plăcea să mă aflu în spaţii noi, pe care să le transform în „ale mele” dar acum nici măcar joaca asta nu îmi mai place. Dar, un alt eveniment vine să mă abată de la această preocupare şi anume acela al întâlnirii cu foştii mei colegi de liceu. Wow, nici nu mi-am dat seama că au trecut atâţia ani în care nu m-am mai gândit la ei decât sporadic.Oricum , toate momentele în care îi invoc sunt momente frumoase şi nostalgice (nostalgia unui timp în care nu aveam de ce să fac atâta analiză, psihanaliză, deoarece eram mult prea preocupată să trăiesc fiecare clipă, LA MAXIM).

Zilele trecute depănam amintiri din liceu dar abia acum am descoperit că nu a fost întâmplător. Am oscilat între a merge sau nu la întâlnirea cu ei dar, azi, FataCuOchiDeMătase m-a ajutat să mă decid : voi merge. Fie şi pentru un pic de altceva...că tot simţeam nevoia...şi dacă nu pot eu influenţa aplecarea mea înspre lucruri sau evenimente interesante iată că acestea vin de unde nici nu mă aştept : din acel TIMP UNIC şi FRUMOS, în care era doar soare, iubire şi ritm intens (în tot şi toate...chiar şi-n mine).

Aşadar : soare, amintiri şi...ritm...
...până data viitoare...